Într-un interviu acordat în 7 februarie tabloidului american The New York Post, susținător al liniei Trump, liderul de la Casa Albă a dat de înțeles că a vorbit cu omologul său rus, Vladimir Putin.
Potrivit ziarului, Trump a spus că a purtat discuții cu privire la încheierea negociată a războiului din Ucraina. Ba chiar liderul american a apus că, în cursul discuției, președintele rus i-ar fi spus „nu mai dorește să vadă oamenii murind“ în războiul din Ucraina.
Și același ziar mai scrie că Trump a spus că dorește să încheie un acord cuprinzător cu Zelenski pentru a accesa minerale rare și gaze din Ucraina, în schimbul garanțiilor de securitate.
A vorbit, într-adevăr, Donald Trump cu Vladimir Putin? Nicio confirmare de la Moscova. Semnalele dinspre capitala rusă sunt amestecate.
Șeful Comitetului Dumei de Stat pentru Afaceri Internaționale, Leonid Slutsky a declarat că lucrările de pregătire a contactelor dintre Moscova și Washington se află „într-un stadiu avansat“.
Pe de altă parte, într-un interviu acordat agenției de presă de stat RIA Novosti, ministrul adjunct de Externe Mihail Galuzin a declarat că Moscova nu a primit încă „o ofertă bună“ pentru a începe discuțiile privind Ucraina.
„Este important ca aceste cuvinte să fie susținute de măsuri practice care să ia în considerare interesele legitime ale Rusiei, demonstrând disponibilitatea de a eradica motivele profunde ale crizei și de a recunoaște noile realități“, a declarat oficialul, potrivit Reuters.
Totuși, plăcile tectonice par să se miște.
Vicepreședintele american JD Vance și trimisul special al Casei Albe pentru Rusia și Ucraina Keith Kellogg ar urma să se întâlnească cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski la conferința de securitate din München, din 14-16 februarie.
Cât de aproape este o
întâlnire Trump-Putin?
Optimism la Casa Albă,
ambiguitate la Kremlin
Presa americană speculase că trimisul lui Trump va prezenta un plan de pace la München, însă acesta a negat.
Potrivit unor rapoarte de presă, planul ar cuprinde o încetare a focului și o serie de concesii teritoriale. Ucraina ar renunța la planurile sale de a adera la NATO în schimbul garanțiilor de securitate, pe care ar urma să le plătească cu bogățiile sale.
Nu au existat confirmări oficiale cu privire la veridicitatea documentelor invocate.
Dar trimisul SUA pentru războiul din Ucraina, generalul în rezervă Keith Kellogg și-a exprimat deja părerea că „ambele părți vor trebui să accepte concesii“ pentru a pune capăt conflictului declanșat de invazia rusă.
Și, totuși, ce vrea Rusia?
Întrebarea este ce vrea cu adevărat Rusia, dincolo de „ambiguitatea strategică“ ilustrată de câțiva responsabili de rangul doi.
Contează doar ce dorește Vladimir Putin și nu există un semnal că el intenționează cu adevărat să negocieze.
Trupele sale fac progrese constante pe câmpul de luptă, în timp ce Kievul se confruntă cu lipsa de oameni și arme iar moralul ucrainenilor scade pe zi ce trece. Situația Ucrainei ar deveni disperată imediat ce SUA ar opri furnizarea masivă de ajutor militar, așa cum Donald Trump a sugerat în mai multe rânduri.
În definitiv, de la începutul războiului, Putin nu a fost nicicând mai aproape de a-și atinge obiectivele decât în aceste zile.
Greu de spus ce ar putea să-l aducă pe Putin la masa negocierilor, oricât l-ar amenința președintele american Donald Trump.
Acesta a făcut o promisiune solemnă de a pune capăt războiului, cumva prin a-i chema la ordine pe bătăușii clasei. Ba chiar a amenințat Rusia cu noi sancțiuni.
Acceptând încheierea ostilităților în acești termeni, Putin i-ar face un cadou valoros omologului american, în primele luni ale mandatului său.
Iar un asemenea cadou, dacă ar fi făcut, ar trebui plătit cum se cuvine. Și aici vin problemele europenilor.
Pentru că prețul ar putea fi plătit pe spatele securității lor.
Temerile europenilor
Într-o amplă analiză pentru The Sunday Times, istoricul și publicistul britanic Mark Galeotti rezumă situația într-un joc de relații personale. Galeotti este specializat în istoria, politica și securitatea Rusiei, fiind autorul a numeroase cărți pe această tematică.
El avertizează că „soarta Ucrainei în special ar putea depinde de relația personală a lui Trump cu cei doi protagoniști, Vladimir Putin și Volodimir Zelenski. Sau de cine, în cercul său de apropiați, ar putea să se facă auzit de președinte și să influențeze astfel imaginea acestuia asupra conflictului“.
Este clar că președinția lui Trump trezește mari speranțe în Rusia, consideră autorul. El explică faptul că Putin speră să reediteze, printre altele, „spiritul Yaltei“, când, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, marile puteri reprezentate de Stalin, Roosevelt și Churchill s-au întâlnit în acest oraș din Crimeea pentru a împărți lumea. Însă „președintele rus refuză să admită realitatea dură că Rusia nu mai are aceeași greutate pe planetă“, consideră autorul.
Însă o Rusie pe de o parte frustrată de războiul lung și costisitor și pe de alta chemată să împartă harta Ucrainei, dacă nu a regiunii, dă deja frisoane europenilor.
În ultimele luni, oficiali europeni și înalți comandanți militari din Uniunea Europeană au atras atenția cu privire la planurile pe termen mediu ale Rusiei de a se îndrepta către unul dintre membri. Pentru unii, întrebarea nu este dacă Rusia va ataca o altă țară din Europa, ci când.
Semnale deja există: secționări ale cablurilor electrice și de comunicații, tentative de incendiere, acte de sabotaj asupra instalațiilor industriale implicate în sprijinirea Ucrainei, tentative de asasinare. La sfârșitul lui ianuarie, un oficial NATO a confirmat în Parlamentul European amenințarea împotriva CEO-ului Rheinmetall, Armin Papperger, care până atunci fusese vehiculată doar de mass-media. Oficialii occidentali sunt de asemenea convinși că Rusia a încercat să plaseze încărcături explozive la bordul unor aeronave DHL.
Liderii europeni sunt extrem de îngrijorați la gândul că unii dintre membrii clubului ar putea fi agresați, odată ce luptele se vor opri. Scenariul chiar se anunță întunecat.
Președintele Donald Trump ar flutura în fața lumii o mare victorie și, foarte probabil, ar întoarce spatele Europei, spunând că securitatea acesteia nu mai este treaba lui.
Iar europenii vor avea de rezolvat o mare dilemă: cum să-și îndeplinească angajamentul lor de a se ajuta reciproc în caz de agresiune în timp ce, în țările lor, opiniile publice ar putea să se situeze majoritar împotriva unei intervenții militare.
Desigur, atunci când a atacat Ucraina, în februarie 2022, Putin își făcuse calculul că occidentalii sunt suficient de divizați pentru a nu se uni în sprijinul celui agresat. S-a înșelat. Rezultatul a fost, dimpotrivă, o revenire în prim-plan a Alianței Atlantice.
Însă întoarcerea la Casa Albă a lui Donald Trump și avansul extremei drepte în Europa ar putea schimba fundamental datele problemei. Și acestea sunt speranțele Kremlinului.
