Potrivit ultimelor sondaje, coaliţia prezidenţială Ensemble! ar putea ieşi pe primul loc la aceste alegeri, în faţa celor de la Nupes, condusă de Jean-Luc Mélenchon.
La două luni după realegerea sa împotriva extremei drepte, Emmanuel Macron, un lider liberal de centru, speră să obţină o nouă majoritate absolută în Adunarea Naţională, camera inferioară a Parlamentului, unde sunt 577 de deputaţi.
48 de milioane de alegători care sunt chemaţi la vot duminică de la ora 08.00 dimineaţa.
Pentru a ţine cont de diferenţa orară, unii alegători de peste mări au început totuşi să voteze sâmbătă. Mai întâi în St-Pierre-et-Miquelon, un arhipelag de lângă coasta Canadei, la 12:00 (la Paris), apoi în Guyana, în America de Sud şi de Nord şi în insulele franceze din Caraibe, Martinica, Guadelupa , Saint-Martin şi Saint-Barthélemy.
NUPES şi coaliţia prezidenţială franceză au făcut un ”meci egal” în turul întâi
În primul tur, majoritatea actuală a adunat aproximativ 26% din voturi, cu puţin în faţa alianţei de stânga NUPES a tribunului Jean-Luc Mélenchon. Acesta a reuşit în pariul său de a reuni socialişti, ecologişti, comunişti şi propria sa mişcare a stângii radicale, La France Insoumise.
În ultima linie dreaptă, Emmanuel Macron, care a mers joi pentru prima dată la Kiev, a dramatizat miza, spunând că războiul din Ucraina a afectat viaţa de zi cu zi a francezilor şi insistând asupra "necesităţii unei Franţe cu adevărat Uniunii Europene care să poată vorbi cu o voce clară şi distinctă".
În acelaşi timp, el a lansat sperietoarea "extremelor" care, dacă s-ar impune, ar semăna "dezordine" în Franţa, acuzându-le pe acestea şi că vor să iasă din Europa.
Scrutinul de duminică pune capăt unui lung ciclu electoral lung în Franţa care va confirma o vastă recompunere politică a ţării în jurul a trei blocuri în detrimentul partidelor tradiţionale, începută odată cu alegerea lui Emmanuel Macron în 2017.
Francezii au mers la vot în total de nu mai puţin de patru ori în doi ani, într-un context tensionat alcătuit din crize succesive, de la pandemia de COVID-19 la războiul din Ucraina până la creşterea inflaţiei şi ameninţările la adresa economiei.
Pentru stânga unită - o premieră după zeci de ani -, miza este de a impune o coabitare şefului statului, dar dispune de o rezervor de voturi mai mic decât coaliţia prezidenţială.
Chiar lipsită de majoritate, stânga este, totuşi, aproape sigură că va constitui principalul bloc de opoziţie din Adunare, rol asumat până acum de dreapta.
Cealaltă miză a scrutinului şi, poate, principala lecţie a acestei lungi secvenţe electorale, este ascensiunea extremei-drepte în spatele Marinei Le Pen, deja finalistă la prezidenţiale.
Partidul său, Rassemblement National (RN), speră să atingă pragul de 15 aleşi pentru a forma un grup în Adunarea Naţională. Ar fi doar a doua oară în istoria partidului, pentru care sistemul de vot majoritar în două tururi nu este favorabil.
Iar RN este singura formaţiune luată individual care a progresat din punct de vedere al voturilor de la ultimele alegeri legislative din 2017.
În ce priveşte dreapta clasică, ea mizează pe aproximativ şaizeci de deputaţi şi s-ar putea, paradoxal, să se regăsească în situaţia de a juca rolul de arbitru în viitoarea Adunare.
Pe de altă parte, mai mulţi miniştri, printre care Clément Beaune (Europa) sau Amélie de Montchalin (Tranziţie ecologică), îşi joacă viitorul politic în lupte strânse în regiunea Parisului.
O remaniere guvernamentală, mai mult sau mai puţin amplă, este aşteptată după alegeri, încheie France Presse.
