Articol scris pentru Newsweek România de Iulian Crăciun, antreprenor IT&C
Pentru că un număr mare de îmbolnăviri și decese în rândul populației pot genera probleme economice mult mai mari decât cele generate de distanțarea socială. Aceasta încetinește rata de răspândire a bolii, reduce presiunea pe sistemul sanitar, fapt care permite o îngrijire mult mai bună a celor bolnavi.
Majoritatea guvernelor au optat pentru distanțare socială, de bună voie sau impusă acolo unde gradul de conformare benevolă nu era suficient de ridicat. Oamenii au fost constrânși să stea cât mai mult în casă și să evite contactul social.
Din punct de vedere epidemiologic este abordarea cea mai bună, dar cu implicații economice foarte profunde. Restaurantele, saloanele de cosmetică, hotelurile, agențiile de turism și orice activitate economică ce înseamnă lucrul direct cu publicul au încetat peste noapte să mai funcționeze. Școlile au fost închise. Administrația locală și centrală este aproape paralizată.
Magazinele alimentare au vândut mai mult decât în perioada sărbătorilor, riscând să apară perturbări pe lanțul de distribuție, care puteau genera blocaje. Producția neesențială a fost oprită sau încetinită temporar. Transportul de persoane a fost suspendat sau limitat la maxim. Firmele au încercat să își mențină activitatea și au început să testeze soluții de telemunca (remote working), școlile au apelat la tehnologie pentru a continua procesul educațional cu copiii aflați acasă.
Angajații firmelor și-au mutat activitatea în zona digitală. Ședințele au fost ținute exclusiv online, discuțiile cu colegii nu au mai avut loc față în față sau la cafea, ci pe skype, teams, hangouts, slack, etc. După o primă săptămâna de haos, lucrurile au început să între în normal.
Pentru angajați munca de acasă necesită o disciplină de fier și crearea unor rutine ce trebuie respectate: dimineața te trezești la aceeași oră, aloci pentru micul dejun/cafea aceeași perioadă de timp zilnic, îți creezi propriul spațiu de lucru, începi la aceeași oră, etc. O paranteză: inclusiv în domeniul IT oamenii au fost reticenți față de remote working, deoarece managerii au simțit că pierd controlul dacă nu-și văd angajații tot timpul la birou.
Odată perioada de haos și acomodare depășită, rezultatele nu se lasă așteptate. Companiile observă că angajații, în mod surprinzător, au un randament mai bun de acasă. Nu se mai duc o oră la cafea cu colegii, se concentrează mai bine, pentru că nu mai sunt întrerupți de ceilalți colegi etc. În plus, câștigă timp în fiecare zi, între o oră și două ore, echivalentul navetei între casă și birou. Gradul de stres scade, deoarece traficul este principalul generator de stres în mediul urban.
Companiile vor descoperi că își pot optimiza costurile. Să luăm ca exemplu o companie cu 100 de angajați. Dacă închiriezi un spațiu de birouri pentru o astfel de companie ai nevoie, în medie, între 7,5 mp și 14 mp per angajat. Minim.
Pentru o firmă cu 100 angajați asta înseamnă 1400 mp spațiu de birouri la un preț minim de 10 euro/mp (preț practicat de clădirile cu dotări modeste; cele cu dotări pe măsură prețul sare de 20 euro/mp) înseamnă o chirie de minim 14.000 euro/lună.
La acestea se adaugă circa 3.000 de euro/lună cheltuieli cu utilitățile și confortul angajaților la birou. În concluzie, compania are un cost fix cu sediul de minim 17.000 euro/lună. Într-un an, ea cheltuie mai mult de 200.000 euro doar pentru a avea un sediu.
Dacă firma ar face o regulă ca 70% din angajați să lucreze remote, ar putea închiria doar 500 mp și ar scădea costul anual la aproximativ 70-80.000 euro. Ar trebui, însă, ca măcar o dată la două-trei săptămâni, fiecare echipă să lucreze de la birou pentru a nu se pierde contactul uman. O astfel de abordare ar permite companiei să fie mai flexibilă, să angajeze mai mulți oameni, în perioadele când are nevoie de ei, fără să aibă o problemă cu spațiul.
Statul, din păcate, a fost prins ca de obicei complet nepregătit, deoarece în administrația publică, cu câteva mici excepții, este practic imposibil să lucrezi remote. Am văzut primari care au anunțat că, pentru protejarea angajaților, aceștia pot lucra de acasă.
În realitate ei erau într-un concediu mascat. După informațiile mele, nu cred că există administrație suficient de digitalizată că să poată fi pregătită să facă față unei astfel de situații. În România, Statul este încă dependent de plimbatul hârtiilor. În general Statul este un aparat greoi, foarte reticent la schimbare chiar și în Vest, deci nu suntem singurii.
Am participat în trecut la un eveniment restrâns la care a fost prezent Marcus Shingles (fostul CEO de la ”X-prize”, cel mai mare ONG axat pe inovație la nivel global).
Tema intervenției sale a fost transformarea organizațiilor mari, în special cele statale, prilej cu care a citat din cartea lui Salim Ismail, „Organizații exponențiale”, în care sunt analizate entități guvernamentale și companiile din top 500. Concluzia lui a fost că, în mod surprinzător, cele mai deschise la schimbare și modernizare nu sunt statele din Europa de vest sau America, ci cele din Africa.
Fenomen oarecum de înțeles, deoarece multe din statele africane abia acum încep să capete o formă cât de cât coerentă.
Dacă o companie de 100 angajați poate face o economie de peste 100.000 euro/anual, prin digitalizare și muncă remote, în cazul statelor, diferențele pot fi colosale. Prin digitalizare se reduce și interacțiunea cetățeanului cu infamul ghișeu și coada aferentă.
Astfel, economisim timpul cetățeanului, dar reducem și stresul angajaților de la ghișeu. Mai mult, putem elibera forță de muncă de care Statul are nevoie în alte zone ale administrației.
Digitalizarea este și o problema de siguranță națională. Pandemia ne-a arătat că avem un stat care se blochează imediat. Avem urgentă nevoie de digitalizare pentru că el să rămână funcțional în caz că sediile instituțiilor guvernamentale devin indisponibile din varii motive: cutremur, război, pandemii, etc.
Estonia este atît de digitalizată de frica Rusiei. Când Rusia a atacat Cecenia, estonii și-au dat seama că, dacă ar fi într-o astfel de situație, întregul stat ar fi paralizat, prin distrugerea arhivelor cu documente de care depind funcționarea statului.
Pentru că are un grad mare de digitalizare, Estonia atrage inovația, pentru că inovația merge mână în mână cu simplitatea relației cu statul.
Să revenim la avantajele lucrului remote. Dacă un număr mare de angajați va lucra de acasă, va scădea și aglomerația din trafic și, odată cu ea, timpul necesar pentru a traversa orașul. În acest fel, se va reduce și presiunea pe transportul public, foarte costisitor pentru bugetele locale.
Va scădea și numărul de mașini personale (cuplurile nu vor mai avea nevoie de două mașini pentru a ajunge la serviciu), iar orașele vor avea spațiu suplimentar pe care-l pot aloca construirii unei infrastructuri pentru biciclete, trotinete etc.
Bicicletă are multiple avantaje. Ea poate acoperi distanțe de până la 25 km foarte ușor, iar peste 90% din navetele birou-casă sunt mult sub această limită. Mersul pe bicicletă ajută la menținerea unei stări de sănătate mai bună a populației. Efortul fizic scade nivelul de stres, iar o populație mai relaxată devine mai reziliență.
Un alt beneficiu important este scăderea poluării în orașe, deoarece mașinile sunt unul din principalii poluatori. Astfel, va scădea și costul cu sănătatea publică, deoarece poluarea favorizează bolile pulmonare și de inimă, boli ce necesită costuri de tratament ridicate.
În acest fel, orașul devine mai prietenos cu oamenii. Potrivit unui studiu Legatum Institute din Londra, care stabilește anual un indice al prosperității, orașele mai prietenoase cu oamenii atrag mult industriile creative. Aceste industrii generează venituri de până la 10 ori mai mari decât un oras de dimensiuni similare, dar fără industrii creative.
Pentru că vor lucra de acasă este posibil ca oamenii să descopere beneficiile timpului petrecut în familie. Comportamentul de consum s-ar putea schimba. Oamenii vor redescoperi gătitul, iar acesta va deveni un liant al familiei.
Va scădea consumul de fast food, iar oamenii vor fi mai sănătoși. S-ar putea să scadă și consumul de haine, deoarece nu vei mai avea nevoie de cel puțin cinci ținute pe săptămână pentru a merge la serviciu. Consumând mai puțin fără să le scadă nivelul de trai sau confortul, oamenii vor fi stimulați să economisească și asta îi va face mai rezilienți în fața evenimentelor neprevăzute.
Am citit recent un studiu care arată că, în SUA, peste 60% din oameni nu pot face față unei cheltuieli neprevăzute de 1000 de dolari fără să apeleze la un împrumut, deoarece nu au nici un fel de economii, comparativ cu Suedia sau Olanda, unde procentul este de sub 20%.
Munca de acasă are și dezavantaje, în special economice. Va scădea cererea de spații de birouri, astfel că o parte din clădirile existente va trebui să își găsească o altă utilizare.
Vor fi afectate restaurantele și cafenelele din proximitatea clădirilor de birouri, industria auto, a asigurărilor auto, urmare a scăderii numărului de mașini.
Faptul că aceste industrii își vor restrânge activitatea nu este neapărat o veste proastă, deoarece un număr destul de mare de oameni activi vor fi disponibili pe piața muncii, în domeniile cu potențial maxim de creștere.
Mulți dintre angajații disponibilizați vor fi absorbiți de firmele de curierat, care vor crește foarte mult în viitor. Tot mai mulți oameni au descoperit ce comod poate fi să comanzi de acasă aproape tot ce ai nevoie și să câștigi astfel timp. Timpul este cel mai de preț lucru pe care îl avem, indiferent dacă suntem săraci sau bogați, deci trebuie să îl folosim cu chibzuință.
