Dumitru Chisăliță: Vom plăti în continuare facturi foarte mari. România nu are unde stoca energia

Chisăliţă a spus în exclusivitate pentru Newsweek România că există un decalaj între ritmul în care se creează capacităţi de producţie şi cel în care apar capacităţi de stocaj de energie.

Scopul unei coordonări a producţiei cu stocajul e înlăturarea marilor dezechilibre din sistemul energetic. Un sistem care avantajează, prin modul de finanţare din PNRR, marii producători de fotovoltaice.

Şi oricum, la cum arată perspectiva de dezvoltare pe următorii ani, la nivelul anului 2030, speranţa de pondere a stocajului e undeva la maximum 15%.

Dumitru Chisăliță: Românii vor plăti în continuare facturi foarte mari, pentru că nu avem unde stoca energia

Există dezechilibre în sistemul energetic naţional. Ele pot fi rezolvate şi prin implementarea sistemului bateriilor de stocare. 

Expertul în Energetică Dumitru Chisăliţă, care e şi preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, spune că, având în vedere cât s-a făcut până acum în privinţa stocării (sau stocajului) de energie, pe ce se preconizează la orizontul anului 2030, de către Ministerul Energiei, rezolvarea este infimă, pentru că impactul e de maximum 15%.

"La momentul de față, rezolvarea este infimă. La ceea ce se preconizează pentru anul 2030, în scenariul cel mai favorabil, putem să discutăm despre o creștere a flexibilității și a echilibrelor care poate să ajungă la 10-15%, dar, de unde suntem noi până acolo, e drum lung.

Citeşte şi: Scut energetic de la Kiev: Ucraina salvează rețeaua României cu exporturi masive de curent electric

Iar preţurile vor fi în continuare mari. Noi, în continuare, dezvoltăm foarte multe parcuri fotovoltaice. Ritmul de dezvoltare a parcurilor, comparativ cu cel de dezvoltare a rețelelor și cu ritmul de dezvoltare a stocării este total neunifornizat.

Asta înseamnă că dezvoltăm mult mai multe capacități de producție decât capacități de stocare și nu cred că putem să discutăm despre o schimbare foarte rapidă. Adică, vom avea, din acest punct de vedere, în continuare, prețuri sau momente cu prețuri negative (n. red.: adică mari şi foarte mari)."

Cât de viabilă e financiară o investiție în baterii de stocare, pentru o companie, având în vedere faptul că granturile de stat acoperă doar o parte dintre costurile asociate?

Citeşte şi: Ilie Bolojan: "Românii să reducă consumul de curent electric seara. Va trebui să importăm masiv"

Chisăliţă spune că depinde foarte mult de cum anume este curba de consum a respectivului producător de energie. Restul este despre cât de tehnică a devenit chestiunea aceasta aparent simplă:

"Depinde foarte mult de curba de consum. Dacă curba de consum înseamnă un consum de 2-4 ore, adică tu reușești să faci în fiecare zi o stocare a energiei la amiază, care să-ți acopere vârful de seară, într-un interval de 2-4 ore, atunci discutăm despre o abordare bună.

Dacă nu reușești o astfel de construcție financiară, costurile cu montarea bateriilor şi invertoarelor este destul de ridicat și poate să ridice prețul final al energiei electrice cu până la 10 - 20 euro/kW."

Schema de spirjin lansată de Ministerul Energiei, prin PNRR, pe componenta C6 Energie, extinsă prin Fondul de modernizare, care finanţează capacităţi de stocare, explică Dumitru Chisăliţă, îi dezava ntajează pe românii care şi-au instalat până acum fotovoltaice şi avantajează marile parcuri fotovoltaice:

"În principiu, statul încearcă să găsească o soluție de echilibrare a marilor dezechibre, care există în momentul de față. Nu este o abordare echilibrată. Nu se merge pe principiul echității, la nivelul tuturor românilor sau la nivelul tuturor tipurilor de consumator.

Sunt avantajați marii consumatori. E normal, sunt niște avantaje acolo. E clar că nu poți să pui un semn de egalitate absolut pentru toți, dar, în momentul în care doar unii da și alţii nu, asta înseamnă că, practic, pe unii avantajezi, iar pe alţii, din contră.

Dacă se crea o schemă care să ia în considerare absolut toate clasele de consumatori, cu alocarea unor bani, mai mulți pentru unii, mai puțini pentru alţii, era abordarea echitabilă."

Concluzie: Strategi la nivel global în Energetică au prefigurat faptul că preţul Energiei, la un stat, va defini competitivitatea naţiunii respective - pentru că, aşa cum există competitivitatea la companii, există şi la naţiuni un fel de competitivitate.

Cele mai competitive vor câştiga. Scriem de 10 ani, întrebându-ne care e mixul energetic pe care îl pregătesc strategii români, la orizontul anului 2030. Anul acesta, acum, se apropiem, şi vedem că nu prea ştim.

Mai mult, apare componenta de stocaj, care s-a pus pe tapet odată cu avansul energiei regenerabile, extrem de prestante, dar volatile. E întuneric? Nu bate vântul? E secetă? Imediat dispare şi ai nevoie de consum de energie din bateriile de stocare.

Toţi politicienii spun că ei au făcut şi ceilalţi nu. Adevărul e că debitul minim istoric al Dunării din vară ne-a luat complet pe nepregătite, iar un sistem suficient de amplu de baterii de stocaj nu se poate pregăti în câţiva ani decât cu foarte mare dificultate.