Secretul materialului de construcții inventat de romani care a schimbat lumea. Cum se „autovindecă”?

Multe dintre aceste structuri celebre au fost construite din beton: Panteonul din Roma, construit în jurul anilor 126-128 d.Hr., este cel mai mare dom din beton nearmat din lume și este încă neschimbat. Acum, cercetătorii spun că și-au dat seama de ce betonul roman rămâne atât de rezistent: Este posibil ca varul rapid folosit în amestec să fi conferit materialului proprietăți de autovindecare.

Secretul materialului de construcții inventat de romani care a schimbat lumea. Cum se „autovindecă”?

Multe alte structuri romane antice au trecut, de asemenea, testul timpului în diferite climate, zone de cutremur și chiar contact direct cu apa de mare.

Cu toate acestea, multe construcții moderne din beton s-au prăbușit după doar câteva decenii, determinând oamenii de știință din întreaga lume să se întrebe ce face ca acest material de construcție străvechi să fie atât de puternic.

Citește și: Misterul vasului pe care se găsește cea mai veche inscripție în limba română. Ce scrie pe el?

Un grup internațional de cercetători condus de Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) a făcut lumină asupra acestui mister făcând progrese semnificative în înțelegerea componentelor betonului extrem de durabil și descoperind o capacitate de auto-vindecare trecută cu vederea.

Lucrarea ar putea ajuta inginerii să îmbunătățească performanța betonului modern, spune Marie Jackson, un geolog care studiază betonul roman antic la Universitatea din Utah, dar care nu a fost implicat în cercetare.

Ingredient secret cu abilități de auto-vindecare

Multă vreme, cercetătorii au crezut că durabilitatea betonului antic se datorează unui singur ingredient: materialul puzolanic, originar din zona Pozzuoli din Napoli, care conținea cenușă vulcanică cu var și apă de mare. 

La o inspecție mai atentă, echipa de studiu, condusă de MIT și care include cercetători din Statele Unite, Italia și Elveția, a descoperit că aceste mostre antice conțineau și bucăți mici albe numite „claste de var”, cunoscute de mult ca fiind o componentă omniprezentă a betonului roman. 

Citește și: Misterul cetăților din Banat care ar fi fost construite de trei surori. S-ar fi transformat în șerpi

„De când am început să lucrez cu betonul roman antic, am fost întotdeauna fascinat de aceste caracteristici”, spune profesorul MIT de inginerie civilă și de mediu, Admir Masic.

„Acestea nu se găsesc în formulările moderne de beton, deci de ce sunt prezente în aceste materiale antice?”

„Țineau cont de locație, structură, mediu”

"Romanii au fost ingineri grozavi. Faptul că încă ne putem plimba prin multe dintre structurile lor este o dovadă a acestui lucru. Mergeți doar la Panteon și vedeți șirul de oameni care așteaptă să vadă cupola magnifică", a spus autorul principal al studiului, Linda Seymour. 

„Romanii erau pricepuți și și-au adaptat materialele pe baza unei multitudini de factori, cum ar fi locația și tipul de structură”, a adăugat Seymour.

Citește și: Povestea regelui dac care a băgat spaima în romani. Stăpânea jumătate din Europa: „Era temut”

În schimb, betonul modern este un amestec de pietriș, ciment și apă, și s-a dovedit, în nenumărate rânduri, că nu este la fel de rezistent ca structrurile construite de romani, potrivit Science.

Betonul modern nu vindecă de obicei fisuri mai mari de 0,2 sau 0,3 milimetri în diametru. În schimb, betonul de inspirație romană al echipei a vindecat fisuri cu diametrul de până la 0,6 milimetri.