Primii „decreței“ au trecut de 50 de ani

DE Sorin Semeniuc | Actualizat: 03.05.2019 - 06:41

„Legea decrețeilor“ a crescut numărul gravidelor printre studentele din Iași de la 67 în 1966, la 376 în 1967

SHARE

Un raport din 1984 al Comitetului de Partid al Centrului Universitar Iași prezintă o statistică referitoare la evoluția numărului de studente care născuseră în ultimii 25 de ani. Decretul-Lege 770 din 1966, care interzicea avorturile, dăduse peste cap cifrele.

„Multe tinere studente căsătorite au înțeles că împlinirea și consolidarea familiei se realizează prin copii“, se scrie în acest document aflat în păstrarea Arhivelor Naționale Iași.

„Altfel privește viața o femeie care a născut“

Raportul, intitulat pompos „INFORMARE privind preocuparea organelor și organizațiilor de partid, de masă și obștești, a conducerilor institutelor pentru înfăptuirea politicii demografice, pentru asigurarea sănătății și vigorii națiunii noastre socialiste“, a fost întocmit de Comisia socială din cadrul Spitalului pentru Studenți și Elevi din Iași.

Documentul conține o serie de afirmații propagandistice sau discutabile, cum ar fi: „Aspectele biologice se împletesc foarte strîns cu cele neurologice și psihologice. Factorii psiho-afectivi ai sarcinii modelează femeia, o înfrumusețează, îi asigură valențe de neînlocuit. Altfel privește viața o femeie care a născut, altfel își manifestă sentimentele în familie și societate. Starea de sănătate îi asigură alți parametri psiho-sociali“.

Lista avantajelor

Documentul are ca scop urmărirea efectelor Decretului-Lege din 1966, deși acest lucru nu este menționat nicăieri, și conține mai multe date inedite.

Astfel, autorii își exprimă satisfacția că numărul studentelor mame a crescut: 12 în 1960, 67 în 1966, 376 în 1967, circa 300 în fiecare dintre anii 1968-1974, pentru ca apoi să fie înregistrate: 394 în 1974, 472 în 1976, 502 în 1978, 623 în 1980, 614 în 1981, 522 în 1982 și 410 în 1983.

Creșterile au avut ca explicație și înăsprirea controlului și supravegherea angajaților din spitale sau de aiurea care făceau avorturi. În aceste operațiuni, care se terminau cu condamnări la închisoare, era implicată și Securitatea.

Raportul mai face o comparație între numărul studentelor cu mai mulți copii: 1967 – una cu doi copii, 1980 – 24 cu doi copii, două cu trei copii și una cu patru copii.

Pentru aceste mame, sunt prezentate beneficiile sistemului de asistență socială: concediu prenatal și lehuzie (112 zile), concediu pentru îngrijirea copilului bolnav, scutire de la munca agricolă, cea de la cantină, de serviciul militar, de educație fizică, evitarea desfășurării unor activități în locuri cu risc pentru avort (frig, umezeală, trepidații, mediu toxic), ajutor social ante- și postnatal, sesiune prelungită și presesiune. 

„Examinarea profilactică a tuturor studentelor“

Este abordată, apoi, o problemă spinoasă: „(...) din păcate însă, a crescut numărul avorturilor la studentele neluate în evidență, la cele fără familie, așa zise «avorturi
spontane» care în 1983 au ajuns la cifra de 382“.

Drept urmare, „pentru înlăturarea aspectelor negative arătate mai sus“, informarea indică măsurile pe care le aveau în vedere „oamenii muncii de la Spitalul pentru Studenți și Elevi, sub îndrumarea organizației de partid“:

„Examinarea profilactică a tuturor studentelor“, „prin consultații active și pasive“, sub pretextul descoperirii unor eventuale boli ce ar putea influența defavorabil fertilitatea și a luării în evidență a celor gravide, încă din primele săptămâni de sarcină;

„Educația tineretului“;

„Internarea în spital a tuturor iminenților de avort“;

„Controlul cuplurilor care nu au avut nicio sarcină în primii doi ani de căsătorie“; 

„Prezentarea riscurilor avorturilor“.

1965: 1,11 milioane de chiuretaje

Decretul-Lege nr. 770 din 1 octombrie 1966 interzicea întreruperea de sarcină, cu câteva excepții, și viza creșterea accelerată a populației. Decretul îl abroga pe altul, din 1957, care legaliza avortul la cerere și care avusese ca efect, printre altele, efectuarea a 1,11 milioane de chiuretaje în anul 1965, dublu față de 1959.

La nivel național, în anul imediat următor lui 1966,  rata fertilității în România s-a dublat.

Pe de altă parte, punerea în aplicare a prevederilor decretului din 1966 a dus la creșterea dramatică a numărului de copii abandonați în orfelinate, centre în care viața acestora era un coșmar. În unele statistici, se estimează că rețelele clandestine de avorturi au produs decesul a circa 10.000 de femei. Decretul din 1966 a fost abrogat pe 26 decembrie 1989.   

România, fără strategie din 2006

Newsweek România a radiografiat fenomenul contemporan al avorturilor în România în octombrie 2018, înainte de „referendumul pentru familie“. Discuția privind decizia unei femei de a face o întrerupere de sarcină se poartă astăzi între „trebuie să aibă grijă să nu rămână gravidă, având toate mijloacele astăzi“, lipsa unor politici de sănătate publică - România nu a mai avut o strategie de acest fel la nivel național din 2006 - și lipsa cabinetelor de planning fami­lial, la care se adaugă lipsa educației sexuale.

În 1967 se nășteau primii „decreței“ ai lui Ceaușescu.
Vreme de trei cincinale, ritmul de nașteri a fost susținut


Sociologul Ciprian Grădinaru, de la organizația Salvați Copiii, este de părere că, dacă medicii din sistem nu mai vor să facă avorturi, statul ar trebui să creeze o rețea paralelă care să ofere acest serviciu.

Grădinaru a realizat mai multe studii despre mamele minore din România, fenomen apărut, la fel ca și avortul, ca mjiloc de contracepție, din cauză că nu există educație sexuală în școli, dar nici în familie, iar oamenii se protejează „după ureche“.

Similar, Andreea Bragă (foto), activistă pentru drepturile femeilor la organizația FILIA, spune că este „inacceptabil ca, într-un stat laic, să existe spitale publice în care medicii invocă libertatea de conștiință din motive religioase ca să nu facă întreruperi de sarcină la cerere și să nu ofere femeilor nicio alternativă, în condițiile în care educația sexuală nu există, iar consimțământul este opțional – să nu uităm că 55 la sută dintre români cred că violul este justificat în anumite situații“.

Sterilitatea, unul dintre riscuri

Mai mult, cabinetele de planning familial nu se găsesc în toate spitalele (Ministerul Sănătății nu ne-a comunicat nicio cifră privind numărul cabinetelor de planning familial – n.r.), iar femeile defavorizate nu au acces la anticoncepționale sau metode de planificare familială, arată Valentina Simbotin, directoare la Marie Stopes,
un ONG internațional care, din 1991, oferă și în România servicii de planning familial și intervenții ginecologice. Simbotin spune că cele mai multe femei care ajung la Marie Stopes și cer un avort au o problemă medicală. Ultimul motiv este, de regulă, faptul că nu se simt pregătite să devină mame. Totuși, decizia nu se ia ușor niciodată, punctează Valentina Simbotin.

Mult mai dur descrie șeful Colegiului Medicilor decizia unor femei de a face un avort: „Chiuretajul uterin poate duce la sterilitate. Nu este un gest ca și tăierea unghiilor. Pentru ce să supui o femeie tânără la un avort – doar pentru că ea n-are grijă să nu rămână gravidă? Având toate posibilitățile azi“.

Adina Manea, directoare la Fundația Tineri pentru Tineri, care, din 1991, organizează cursuri pentru tineri și profesori în domeniul sănătății, atrage atenția că, din 2006, România nu a mai avut niciun fel de strategie în domeniul reproducerii, iar „impunerea de restricții suplimentare va face femeile să acceseze serviciul în privat sau, mai rău, vor ajunge la metode empirice, auzite de la supraviețuitoarele din perioada decretului ucigaș“.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.