Luminița Dobrescu este cântăreața care a uimit și încântat cu talentul ei, milioane de români. A fost prima româncă care a reușit să facă senzație, câștigând Marele Premiu la Festivalul „Cerbul de Aur” cu melodia „Of, inimioară”.
A primit numele de „Hortensia” de la buchetul de hortensii adus de tatăl ei la materniate
Luminiţa Hortensia Dobrescu are o biografie și, deopotrivă, o carieră deosebit de interesante. Prenumele de Luminița" provine de la ochii ei negri şi luminoşi, iar cel de „Hortensia" de la buchetul de hortensii adus de tatăl ei la maternitate, în ziua în care a venit pe lume.
S-a născut la București dintr-o mamă originară din Corbeanca, județul Ilfov, născută Tamaş, şi un tată gorjean din comuna Câlceşti (de lângă Tismana). Mama a fost casnică, dar avea pasiunea croitoriei - până la vârsta de 20 ani, inclusiv, toate hainele fiindu-i făcute de ea (chiar şi costumul de la Cerbul de Aur era cusut de aceasta).
Tatăl (fost militar) a lucrat ca desenator tehnic la un institut de proiectări. Viitoarea solistă a locuit în cartierul Bucureştii Noi, în apropierea bisericii Bazilescu.
Vacanţele de vară şi le petrecea în Gorj, la familia tatălui. Pasiunea pentru muzică a fost inoculată de tatăl ei care ştia să cânte şi făcea asta adesea, inclusiv în public.
A fost colegă de liceu cu Angela Similea
La școală a fost colegă cu cântăreața Angela Similea. Angela Similea a fost prietenă foarte apropiată cu Luminiţa Dobrescu, prima solistă din România care a obţinut Trofeul "Cerbul de Aur". Prietenia celor două artiste nu a trecut însă proba timpului.
„Ne împrietenisem, mă vizita si chiar cântam împreună, mergeam în excursii, iar din compania noastră nu lipsea fratele ei cel mic Asu, de fapt Victorașu, dar pentru noi era Asu.
Mai târziu, am intrat la renumitul Liceu din Pajura, unde o avusesem colegă și pe Margareta Pâslaru, dar aceasta deja terminase studiile fiind mai mare decât noi. De la sfârșitul liceului, drumurile noastre s-au despărțit, eu studiam la Conservatorul de muzica Ciprian Porumbescu, îmi începusem deja cariera muzicală la TVR, iar Angela intrase la Școala Populară de Arte.
După aceea, a urmat Cerbul de Aur în 1969. După plecarea mea definitivă în Germania, drumurile noastre s-au pierdut în negura timpului. Nu am mai întreținut niciun contact, până în 1982 când, într-o bună zi, primesc un telefon de la Angela, ea fiind la Hamburg cu fostul ei soț Jan Hilgen și dorind să mă viziteze la Berlin. Știu că nu eram pregătită pentru o asemenea vizită fapt care a făcut ca relația noastră să eșueze pentru totdeauna”, a declarat artista în cadrul unui interviu.
A vrut să studieze medicina, însă a ajuns la Conservator
În liceu a fost remarcată de profesorul de muzică (zis Pufulete), cel care a întocmit la sfârșitul perioadei de liceu a Luminiței Dobrescu un qvintet de muzică populară care o includea pe aceasta.
A debutat pe scena amatorilor de la „Modern Club”, cu acest cvintet, în 1965. Ajunsă - în același an - cu cvintetul la TVR, a fost remarcată de regizorii Cornel și Ileana Pop, realizatorii unei emisiuni de muzică ușoară pentru tineret – Clubul tinereții.
Mulți ani opțiunea viitoarei soliste a fost să studieze medicina, opțiune care avea să se schimbe ulterior.
Deși a dat examenul de admitere la Medicină și ulterior a visat să facă chiar canto, mai târziu a fost admisă la Conservatorul Ciprian Porumbescu la secția de Pedagogie. La momentul Cerbului de Aur din 1969 era deja studentă în anul III acolo, potrivit wikipedia.ro.
Se aștepta să câștige marele trofeu
„Da,1969 a fost prin excelenţă anul vieţii mele. Asta nu înseamnă că nu au mai existat şi alţi ani care au contribuit la alte schimbări radicale din viaţa mea.
Dar, anul 1969 a fost, profesional vorbind, anul care m-a făcut să intru în istoria Festivalului “Cerbul de Aur” şi în istoria Televiziunii Române. Mă întreb de nenumărate ori, de ce mi se pune tot timpul intrebarea..”Te-ai aşteptat să câştigi prestigiosul trofeu ?”…
Cum pe mine mă caracterizează modestia, într-un interviu dat cu ani în urmă, am afirmat: “că nu mă aşteptam să câştig Cerbul de Aur ” Acum, aş vrea să corectez această afirmatie! O corectez pentru că o consider depăşită şi vreau să o rectific:
”Bineînţeles că fiecare concurent se aştepta să fie clasat cât se poate de bine – este şi firesc – de aceea eram într-o competiţie şi nu într-un spectacol de varietăţi!”
Da, aveam încredere în mine, în posibilitatile mele vocale, în şarmul şi dezinvoltura cu care m-a înzestrat bunul Dumnezeu şi care, de data aceasta a făcut să mă simt pe scenă, în cele 3 minute “sacre”- cea mai bună ! Poate de aceea, juriul a fost atât de ferm în decizia luată în cele două tururi de scrutin şi m-a onorat cu Marele Trofeu,” a declarat cântăreața într-un interviu.
Citește și: De ce a murit Aurelian Andreescu, la 44 ani, lângă scenă, după un concert. Azi, ar fi fost ziua lui
„Eram un nume mare, dar am preferat exilul”
„Eu am părăsit definitiv ţara în anul 1970, după apariţia din recitalul de la “Cerbul de Aur”. Au urmat câteva turnee în străinătate, Festivalul de Muzică Uşoară de la Sopot, unde câştigasem din nou Marele Trofeu, dar pe care nu l-am mai putut aduce în ţară din cauza plecării mele imediate spre Berlinul Occidental, altfel îmi expira viza şi biletul de avion.
Dirijorul Gelu Solomonescu, care venise să mă însoţească, a rămas perplex văzând că renunţ la un trofeu atât de apreciat în Europa acelei vremi. A fost o atitudine împotriva voinţei mele, dar nu aveam de ales! Da, eram un mare nume în România şi totuşi am preferat “exilul “.
Tocmai pentru că mă respect şi-mi respect principiile, nelăsându-mă coruptă de nimeni, indiferent de ce şi pentru ce. Aşa sunt eu şi aşa voi rămâne, indiferent ce s-ar întâmpla! Nu pot spune decât că, Securitatea acelor vremuri şi mariajul meu nefericit, m-au făcut să iau această hotărare.” a mai spus artista.
În anul 2007, într-o emisiune a postului național de Televiziune Română, Luminița Dobrescu a vorbit despre motivele plecării sale din România, acestea au fost ”viața particulară care nu funcționa” și refuzul colaborării cu Securitatea ”pentru că nu am vrut să lucrez pentru Securitatea Română” , primind această propunere de colaborare nu cu mult timp înainte de a pleca din țară.
A avut dosar de urmărit la Securitate
Dosarul artistei, identificat în arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, începe cu o notă din 12 noiembrie 1971 către Consiliul Securității Statului, prin care se arată că artista Luminița Dobrescu, născută la data de 5 iunie 1946 în București, pleca pe bază de contract în Republica Federală a Germaniei, la data de 23 aprilie 1970, având viză de ședere în străinătate până la data de 31 decembrie 1970. De la această dată, numita nu a mai avut sarcini de îndeplinit și nu s-a mai întors în țară. Nota se încheia cu ”vă rugăm luați măsurile legale”.
Refuzând să se întoarcă în țară, la data de 24 februarie 1972 se autoriza de către autorități efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința acesteia din București. Nota era semnată de către procurorul militar șef adjunct al Direcției Procuraturilor Militare, colonel N. Iscrulescu. Detalii AICI
Cursul vieții mele nu se poate explica în două rânduri
„Cursul vieţii mele între 1970-1989 nu se poate explica în două rânduri, este mult prea complexă această perioadă, că sa fie stenografiată. La Berlin, prin intermediul unei bune cunoştinţe o mare personalitate a scenei germane, fiica marelui compozitor de operetă, Eduard Kunneke (Îndrăgostiţii de pe lună), am fost prezentată celei mai mari case de discuri, după care mi s-a oferit un contract exclusiv.
Am început să înregistrez discuri, să fac turnee, spectacole, să am marea onoare de-a cânta sub bagheta marelui dirijor, interpret şi Big Band Leader, Paul Kuhn. Au urmat şi doua seriale de TV, unde am jucat rolul principal.
În paralel, am început să-mi reactivez vechea mea pasiune pentru pictura pe sticlă, pe hârtie japoneză. Am avut nenumărate expoziţii, printre care şi una special organizată în memoria victimelor marelui cutremur din 1977, banii din vânzări fiind transmişi prin Ambasada României, sinistraţilor.
Citește și: Tatăl, un actor adorat de milioane de copii. Fiica joacă în 10 filme și dispare. Avea 27 de ani
A urmat şi un alt, la început hobby, şi anume colecționarea de artă veche, de bijuterii vechi, hobby care s-a transformat, cu timpul, într-o a doua meserie a mea, pe care o profesez şi în momentul de faţă .Viaţa mea a fost presărată de perioade de activitate diferite, asta pentru că “Gemenii”(Luminița este născută pe 5 iunie, în zodia Gemenii, n.a.) au nevoie de reînnoire continuă.
Nu există nimic mai jalnic decât să baţi apa în piuă, să faci toată viaţa acelaşi lucru, ceva de neconceput pentru mine! Schimbarea face parte din viaţă, tot ce ne înconjoară are nevoie de schimbare, de reînnoire, universul la fel. Tot!
A urmat o perioadă foarte interesantă, între anii 1995-1999, când am fost Consul Onorific al României, în două Landuri din Germania – Brandemburg şi Sachsen-Anhalt. Acest lucru mi-a adus foarte mari satisfacţii, astfel putând să contribui la schimburile culturale şi economice dintre cele doua Landuri şi România.
În tot acest timp nu am renunţat la “marea mea dragoste”- MUZICA- ba chiar am reuşit foarte bine să împletesc toate aceste activităţi, astfel încât să nu mă plictisesc şi să am satisfacţii multiple şi diverse.” a mai completat artista.
O viață sentimentală plină
S-a căsătorit pentru prima oară la 20 de ani - după susținerea Bacalaureatului, cu Dan Dominique Costinescu - student la arhitectură. Acesta s-a ocupat atât de organizarea diverselor spectacole ale artistei, cât și de rolul de textier pentru câteva dintre cântecele sale preluate din repertoriul internațional.
După întreruperea relației cu Adrian Ciceu are mai multe relații sentimentale, realizând în final o relație durabilă cu un cetățean german berlinez, cu care este și acum.
„După ce am stat în Germania, din 1970, eu și cu partenerul meu de viață ne-am cumpărat, în 1984, o fermă în Toscana. Avea 65 de hectare de pământ. Era un sat întreg. Aveam 35 de hectare de pădure, aveam patru hectare de viță-de-vie şi 2.000 de măslini.
Produceam vin şi ulei de măsline. Casa era imensă, avea 1.000 de metri pătrati Era o fostă mănăstire, veche de 1.000 de ani. Noi am cumpărat-o de la o familie de medici germani cu un milion de mărci. La început făceam naveta Berlin-Toscana de patru-cinci ori pe an.
Două famili de țărani lucrau la ferma pe care, mai târziu, am transformat-o în hotel. Nu mai aveam timp de nimic! A trebuit să vindem totul în 2003!” povestea Luminița într-un interviu.
În 2006 se stabileşte tot în Italia la Streza, lângă Milano, pe malul Lacului Maggiore.
