M-am chinuit mult timp să găsesc o exprimare mai puţin brutală pentru a exprima acest lucru, dar am ajuns la concluzia că astăzi avem multă nevoie de un adevăr simplu, rostit direct, fără figuri de stil inutile.
Deoarece Liviu Dragnea nu putea să vadă şi să înţeleagă nimic mai departe de curtea sa de codrini şi valcovi, pentru el România era o sumă de posesiuni feudale, care puteau primi sau nu câte o pungă de galbeni de la Bucureşti să mai repare câte un pod sau câte o fântână.
Nu a avut niciodată o viziune sau o strategie cu România întreagă, nu a putut niciodată să conceapă un plan pentru unirea marilor oraşe ale ţării cu linii care să însemne căi ferate, autostrăzi sau conducte. Şi atunci a crezut că dacă se va folosi de vreunul din bufonii săi pe post de figurant în calitate de ministru (sau chiar prim ministru) va putea să dirijeze pungile cu galbeni cu mâna bufonului respectiv.
Această paradigmă a dominat România, de altfel, şi pe vremea domniei Elenei Udrea.
Şi pentru a vizualiza ziua de azi cât mai bine şi mai simplu iată, mai jos, două imagini care ar trebui să îi obsedeze pe toţi politicienii romani, şi pe cei învinşi şi pe cei învingători la 26 mai 2019. Cu aceste imagini ar trebui să îşi înceapă ziua şi tot cu ele ar trebui să-şi sfârşească ziua şi liderii victorioşi şi cei înfrânţi la ultimele alegeri.
În stânga este harta celor peste 1.500 km de autostrăzi din Ungaria şi în dreapta este harta celor aproape 800 km de autostrăzi din România, o ţară de două ori mai mare decât Ungaria, că suprafaţă şi ca teritoriu.
Citește articolul integral pe platforma de dezbateri Marginalia
