În conformitate cu viziunea geostrategică a Rusiei de a-și extinde influența în lume, Moscova folosește două căi.
A extins utilizarea în străinătate a PMC-urilor (companii paramilitare private) și insistă să-și impună forțele „de menținere a păcii“, trimițându-le în țări cu regimuri totalitare, pentru a menține la putere dictatori aserviți Rusiei sau pentru a menține conflicte separatiste.
Folosirea mercenarilor în contextul Rusiei lui Vladimir Putin este o parte a unui „pachet“ legat de politica externă a Rusiei, un „pachet de servicii de securitate“ în schimbul căruia obține acces la resursele naturale ale țărilor unde livrează „serviciile“.
Companiile private, înființate de oamenii lui Putin
Mercenarii sunt mai puțin costisitori decât o armată permanentă, iar acțiunile lor - important pentru guvernele dornice să evite confruntările directe și victimele militare sub steaguri naționale - ușor de negat. Ceea ce Kremlinul și face în privința Grupului Wagner, companie de mercenari înființată de „bucătarul lui Putin“ Evgheni Prigozin și care a împânzit țări arabe și africane, după ce și-au făcut „ucenicia“ în Ucraina.
Operativii Wagner construiesc rețele de informații în teatre-cheie pentru a colecta informații pentru factorii de decizie de la Kremlin și pentru a conduce operațiuni de informații, inclusiv influență politică, acțiuni sub acoperire și alte activități clandestine, când nu acționează direct militar.
În prezent, în timp ce atenția lumii e îndreptată spre situația tensionată din Ucraina, Moscova acționează aproape nebăgată în seamă în Africa, unde mercenarii Wagner cuceresc zonă după zonă, împingând afară forțele coordonate de Franța ce luptă împotriva terorismului în fâșia Sahel.
Grupul Wagner se află acum în Sudan, Republica Centrafricană, Libia, Zimbabwe, Angola, Madagascar, Guineea, Guineea Bissau, Mali, Mozambic și în Burkina Faso.
Grupul Wagner a
împânzit țări arabe
și africane, după ce
și-a făcut „ucenicia“
în Ucraina
Trei țări din Africa de Vest – Mali, Guineea Bissau și Burkina Faso – au avut lovituri de stat militare în ultimele 18 luni.
Acestea acordă o prioritate mai mare pentru prezența mercenarilor ruși Wagner, cu care autoritățile locale se înțeleg perfect în a jefui resursele naturale sau a gestiona traficul de droguri.
În Republica Centrafricană, sute de soldați ruși și peste 450 de mercenari Wagner au desfășurat activități în țară încă din 2018. Acum, există peste 1.000 de „instructori militari“ furnizați de Wagner, care au primit concesii de minereuri din partea guvernului în schimbul sprijinului militar.
Grupul este, de asemenea, implicat în contrabanda cu diamante și, la un moment dat, chiar a condus vama țării, luând jumătate din venituri.
În Sudan, Wagner „protejează“ resursele de aur din 2017 prin intermediul companiilor „Meroe Gold“ și „M Invest“.
Wagner a antrenat, de asemenea, forțele de sprijin rapid din regiunea Darfur și personalul militar al armatei sudaneze.
Mercenarii operează în diverse orașe sudaneze, inclusiv Port Sudan, Khartoum și Darfur și se ocupă și transport de arme și personal din Sudan în Republica Centrafricană, motiv pentru care administrația americană a inclus „M Invest“ pe lista de sancțiuni, la 15 iulie 2020.
Wagner operează, de asemenea, în provincia Cabo Delgado, Mozambic, bogată în zăcăminte de gaze naturale. Rușii au fost prezenți în țară din 2019 și dispun de UAV-uri și echipamente de analiză a datelor militare de înaltă tehnologie.
Mercenarii sunt dislocați în portul Mocimboa da Praia din provincia Cabo Delgado, în regiunile Nacala și Namialo, unde firmele internaționale au investit 60 de miliarde de dolari pentru a exploata zăcămintele de gaze.
Liderul Partidului Rezistenței Naționale Mozambicane (RENAMO), Ossufo Momade, a acuzat Moscova că a răspândit „mercenarii ruși care au lansat acte de sabotaj asupra domeniului petrolier și de gaze“. Bineînțeles, Rusia neagă aceste acuzații.
Franța reevaluază operațiunile din Sahel
Franța își va reevalua prezența militară în Mali pe fondul deteriorării legăturilor dintre Bamako și Paris. Junta din Mali l-a expulzat în februarie pe ambasadorul francez, după „remarcile ostile“ de la Paris cu privire la „guvernul de tranziție“, care ar fi angajat mercenari ruși pentru a rămâne la putere, nu pentru a organiza alegeri libere.
Va fi evaluat și angajamentul Franței în Grupul operativ militar Takuba, angrenat în lupte împotriva mișcărilor jihadiste din zonă, misiune la care s-a angajat și România.
Parisul a anunțat deja că își va încheia campania împotriva terorismului - Operațiunea Barkhane - și va închide bazele militare din țara nord-africană.
Franța a desfășurat peste 5.000 de militari în țările din regiunea Sahel, în Burkina Faso, Ciad, Mali, Mauritania și Niger în cadrul Operațiunii Barkhane pentru a lupta împotriva grupărilor jihadiste, din 2014, și a pierdut peste 50 de soldați în atacurile asupra bazelor sale.
Trupele ruse de menținere a păcii sunt dislocate des în fostul spațiu sovietic - Foto: Shutterstock
Cel mai recent a avut loc la 23 ianuarie, când un ofițer superior a fost ucis și nouă soldați au fost răniți de un atac într-o tabără din Gao, în nordul Mali. Gao, unde se află principala bază militară a Franței în Mali, este cunoscută și ca centrul Operațiunii Barkhane. Mii de protestatari în capitala Bamako au cerut retragerea forțelor Operațiunii Barkhane.
Serviciile secrete occidentale consideră că aceste mișcări sunt alimentate de mercenarii ruși, care sunt specializați în astfel de misiuni, pentru a justifica prezența trupelor ruse chemate în ajutor de puciști.
Secretarul american de stat, Antony Blinken, a avertizat luna trecută că țările care se confruntă cu desfășurarea grupului Wagner în interiorul granițelor „se vor găsi în curând mai sărace, mai slabe și mai puțin sigure“.
„Cazurile din Libia, RCA, Ucraina și Siria sunt exemple ale impactului negativ al desfășurărilor Grupului Wagner“, a spus acesta.
Și UE a sancționat grupul Wagner și 11 dintre asociații săi pentru „activitățile sale destabilizatoare“ din Ucraina, Libia, Republica Centrafricană și Siria.
„Grupul Wagner a recrutat, instruit și trimis agenți militari privați în zonele de conflict din întreaga lume pentru a alimenta violența, a jefui resursele naturale și a intimida civilii, încălcând dreptul internațional, inclusiv drepturilor omului“, a declarat Consiliul UE într-un comunicat.
Cele opt persoane aflate pe lista neagră sunt „implicate în abuzuri grave ale drepturilor omului, inclusiv în tortură, execuții și crime extrajudiciare, sumare sau arbitrare, sau în activități destabilizatoare“, se arată în document.
Conform deciziei, un comandant al Grupului Wagner a fost sancționat pentru implicarea sa în conflictul
libian, iar altul pentru lupte în Republica Centrafricană.
Alți trei militari de rang înalt au fost incluși pe lista neagră pentru planificarea și desfășurarea de operațiuni în Ucraina, subminând integritatea teritorială și suveranitatea țării.
Unul dintre ei, Dimitri Valerievici Utkin, a fost condamnat împreună cu Stanislav Evghenievici Diciko pentru abuzuri grave ale drepturilor omului comise în Siria, inclusiv torturarea până la moarte a dezertorilor din armata lui Bashar al-Assad.
În plus, doi comandanți au fost vizați pentru crime comise în timp ce luptau alături de armata siriană și sprijineau regimul lui Bashar al-Assad.
Măsurile implică, de asemenea, trei companii rusești care sunt active în industria minieră, petrol și gaze din Siria.
Conform noilor măsuri, operatorilor din UE le este interzis să pună la dispoziție fonduri comandanților, Grupului Wagner și celor trei firme energetice, în timp ce persoanelor fizice le este interzisă intrarea pe teritoriul blocului.
Trupele de „menținere a păcii“, strict în interesul Moscovei
Operațiunile de menținere a păcii ale Națiunilor Unite sunt desfășurate în scopul prevenirii sau eliminării amenințărilor la adresa păcii și securității prin acțiuni comune de aplicare a legii atunci când măsurile de natură economică și politică sunt inadecvate și ineficiente.
Federația Rusă, în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, este responsabilă de menținerea păcii și securității în întreaga lume. Numai că Rusia acționează strict în propriul interes, menținând la putere lideri corupți și sprijinind mișcări separatiste.
În ultimii ani, Forțele Armate Ruse au intervenit în conflictele interne și interetnice cu predilecție pe teritoriile fostelor republici URSS: Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria, Tadjikistan, Bosnia și Herțegovina, Kosovo și Metohija, Ucraina, Belarus, Kazahstan.
Seria de intervenții rusești începute la începutul anilor 1990 a facilitat continuitatea tactică din epoca sovietică.
În urma armistițiului negociat de ruși, semnat între Armenia și Azerbaidjan în noiembrie 2021, Moscova a trimis trupe pentru a monitoriza pacea. Nu era prima dată când trupele ruse de menținere a păcii sunt dislocate în fostul spațiu sovietic, cu rezultate adesea foarte diferite.
În 1992, trupele ruse au fost desfășurate pentru a menține pacea în regiunile separatiste din Georgia (Osetia de Sud) și Moldova (Transnistria) în acorduri ad-hoc de oprire a luptei.
În 1994, rușii au trimis alte forțe de menținere a păcii în regiunea separatistă Abhazia a Georgiei, pentru a opri luptele și „epurarea etnică“.
La 26 august 2008, Rusia a recunoscut Osetia de Sud și Abhazia ca state independente și a menținut trupe în ambele regiuni, care au fost recunoscute ca independente doar de câțiva dictatori dependenți de trupele ruse, ca de exemplu Bashar al-Assad al Siriei, care a recunoscut independența acestor „state“ în 2018.
De asemenea, Rusia a refuzat cererile repetate ale Guvernului Republicii Moldova de a facilita înlocuirea trupelor ruse cu trupe de menținere a păcii recunoscute la nivel internațional.
Prin urmare, trupele ruse sunt încă staționate în toate aceste regiuni separatiste în 2022.
Maskirovka, strategia lui Putin de a se impune global
În enciclopedia militară rusă, maskirovka este definită ca „o complexitate de măsuri, îndreptate spre a induce în eroare inamicul în ceea ce privește prezența forțelor, obiectivele militare și economice, pregătirea pentru luptă și operațiunile“.
Principala carte pe care o joacă Putin pentru a trimite „forțe de menținere a păcii“ este teama elitelor conducătoare față de protestele publice, care le-ar putea înlătura de la putere. La aceasta se adaugă incapacitatea forțelor armate locale de a face față în mod eficient acestor provocări.
Capacitatea Rusiei de a exploata acești factori îi asigură un rol crucial în competiția sa cu alți actori globali, plus bogatele resurse naturale ale țărilor care îi cer „asistența“.
Pentru a justifica menținerea la putere a unor dictatori și lideri corupți, Kremlinul elimină „elementul național“, poporul, revolta justificată împotriva elitelor, generalizând conceptul de luptă împotriva teroriștilor. Iar acolo unde aceștia nu există, există neonaziști și „revoluții colorate“ alimentate de Occident.
Elementul forte ce ar justifica prezența trupelor ruse ca forțe de menținere a păcii este „invitația statelor“ aflate în dificultate, deși este vorba doar de invitația unor lideri corupți ce vor să înăbușe revoltele împotriva regimurilor, cum s-a întâmplat în Siria, Belarus și Kazahstan.
Pentru a realiza acest obiectiv, Putin și-a format „micul NATO“, adică Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) - un grup de țări care cuprinde Rusia, Kazahstan, Belarus, Tadjikistan, Kârgâzstan și
Armenia, care a fost înființată după prăbușirea Uniunii Sovietice. Sub autoritatea acestei alianțe, condusă de Rusia, Kremlinul transformă obiectivele sale pur hegemonice în „acțiuni democratice și de luptă împotriva terorismului“.
Jurnalistul britanic de origine ucraineană Peter Pomeranțev descrie această lume virtuală rusă ca fiind una în care „viața este doar o mascaradă, în care fiecare rol și orice poziție sau credință sunt mutabile“ și în care ficțiunea și realitatea sunt interschimbabile.
Și aceasta este Administrația Putin.
