O propoziţie care îţi aparţine doar ţie!
Dacă îi ceri unui om care şi-a pierdut libertatea să explice libertatea, textul său va fi, probabil, plin de amărăciune şi dor.
Dar nu a fost să fie aşa.
În prima zi a unui curs pe care l-am ţinut la Universitatea Michigan din SUA le-am spus studenţilor: „Dacă cineva reuşeşte să găsească o propoziţie care nu a mai fost spusă niciodată, i-o cumpăr cu 1.000 de dolari."
Probabil, studenţii credeau că sunt un bogătaş cam prost, care încearcă să fie original cu orice preţ. Când au ieşit din sala de curs, vorbeau în glumă despre ce şi-ar cumpăra cu suma de 1.000 de dolari. Pe parcursul întregului an universitar, niciun singur student nu a venit însă cu o propoziţie cu adevărat nouă. De fiecare dată când unul dintre tineri spunea că o propoziţie e nouă, o discutam cu toţii şi ajungeam la concluzia că nu e, totuşi, o noutate.
Astfel, şi-au dat seama de limitele propriului spirit - de care nu erau conştienţi înainte. Studenţii au înţeles că au repetat mereu propoziţii care fuseseră spuse deja de alţii - şi care le aparţineau altora.
Marea majoritate a oamenilor trăieşte în interioriul limitelor foarte strâmte ale propriului spirit, repetând propoziţii care le aparţin altora. Fiecare putere politică - indiferent de religie, ideologie sau clasă socială - vrea ca viaţa să continue, pur şi simplu, fără să fie adăugată o propoziţie „nouă".
În ţările libere, oamenii au libertatea să aleagă în mod liber propoziţiile care au fost spuse deja. În contextul acestei libertăţi, ei nu se întreabă cu prea mare atenţie dacă propoziţiile le aparţin sau nu.
În ţări ca Turcia, statul hotărăşte ce fel de propoziţii trebuie repetate. Cine le repetă pe cele dezagreabile, comite o crimă. În astfel de ţări, oamenilor li se pun nişte cătuşe suplimentare.
Din punctul meu de vedere, libertatea înseamnă să îţi dai seama că merită să cauţi o propoziţie nouă. Oamenii trebuie să facă un efort în acest sens. Putem să pornim această căutare şi în condiţiile cele mai dificile - chiar dacă suntem în spatele gratiilor.
Îi recomand fiecărui om care nu vede nicio ieşire, care se simte posomorât sau trist, să caute o propoziţie care e doar a lui. E posibil să nu găseşti propoziţia, dar căutarea ei te va consola şi înviora.
Pentru că libertatea e o plăcere. Poţi să descoperi această libertate încântătoare doar prin aventurile din interiorul propriei minţi. Oricât de groase ar fi zidurile care te înconjoară.
Jurnalistul şi scriitorul turc Ahmet Altan a fost arestat după puciul eşuat din 15 iulie 2016. Autorităţile l-au acuzat că ar fi răspândit "mesaje subliminale" într-o emisiune televizată şi că ar fi ştiut în prealabil de planurile de puci. Ahmet Altan a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru "tentativă de răsturnare a ordinii constituţionale a Turciei". Între timp, Altan e în spatele gratiilor de 953 de zile. A scris eseul în închisoarea Silivri pe 21 aprilie 2019.
