Singurul proiect de viitor al României pare să fie, în aceste zile şi luni, salvarea sa de la condamnare. Legiferarea şi întreaga acţiune a statului se subordonează acestui unic scop. Naţiunea se confundă cu cel care a reuşit să paraziteze autoritatea constituţională, anexând instituţii şi pervertind ideea însăşi de dreptate.
Iată, aşadar, imaginea acestui centenar care ar fi putut fi ocazia de examinare, critică şi patriotică, a trecutului care ne separă de momentul fondator de la 1918. Iată imaginea unui centenar care revelă, dramatic, incapacitatea statului român de a fi altceva decât un scut care protejează nedreptatea. Iată imaginea unui centenar care expune, asemeni unei analize spectrale, fragilitatea domniei legii şi precaritatea egalităţii constituţionale, in momentele în care , pentru prima dată în o sută de ani, România este emancipată de sub tutela Rusiei şi înscrisă în cadrele occidentale. Iată imaginea unui centenar care ilustrează această condiţie dramatică în care suntem instalaţi: riscul derivei autocratice este mai puternic ca niciodată, în pofida ancorării noastre euro- atlantice.
Citește comentariul integral al lui Ioan Stanomir pe platforma de dezbateri Marginalia
