În această carte, Merino se referă la seria de evenimente în urma cărora el a ajuns să-l înlocuiască în fruntea statului pe fostul preşedinte creştin-democrat Martin Vizcarra (2018-2020), calificate de acesta din urmă drept „lovitură de stat”, şi dă vina pe „dedulciţii la caviar” (stânga progresistă) pentru promovarea manifestaţiilor în masă care au dus la demisia sa.

În timpul prezentării cărţii, Merino a dat asigurări că „este nevoie ca întregul Peru să cunoască adevărul şi să demaşte acest sistem al corupţiei care se târguieşte cu politicul”.

În cartea sa, publicată de ziarul Expreso, Merino a justificat destituirea în octombrie 2020 a lui Vizcarra de către Congres prin faptul că fostul preşedinte era suspectat că ar fi primit mită pe când activa ca guvernator al regiunii sudice Moquegua (2011-2014).

Destituirea lui Vizcarra a provocat o schimbare de orientare politică în executiv, în contextul în care preşedinţia trebuia asumată de preşedintele Congresului (parlamentul), post ocupat la acel moment de Merino. Astfel, cu numai 5.000 de voturi care îl ajutaseră să ajungă congresman din partea regiunii Tumbes (nord), Merino a fost propulsat la şefia statului, ceea ce a declanşat cel mai amplu val de proteste din ultimii 20 de ani din Peru.

Merino a format un guvern ultraconservator, cu miniştri aleşi cu ajutorul colegilor săi din Congres, membri ai formaţiunii Acţiunea Populară, Ricardo Burga şi Victor Andres Garcia Belaunde.

„Dintr-o dată, guvernul a devenit bătaia de joc a poporului peruan. Spuneau că este plin de bătrâni şi că nu se ridică la nivelul aşteptărilor, când în realitate acest cabinet reprezenta pentru Peru calitatea şi speranţa. Ştiau ce au de făcut”, a susţinut Merino.

Citește și: Poliția Română: Amendă și carnet suspendat 120 de zile pentru „comportament agresiv” în trafic

Nici nu a ajuns bine la conducerea ţării şi administraţia Merino s-a caracterizat printr-o reprimare dură a protestelor, soldate cu doi morţi şi sute de răniţi, motiv pentru care în prezent fostul preşedinte este acuzat de parchet de presupus delict de omucidere.

După protestul în care şi-au pierdut viaţa doi manifestaţi, ucişi se pare de forţele de poliţie, Merino s-a văzut obligat să demisioneze după ce a rămas singur, ca urmare a demisiei în bloc a tuturor miniştrilor săi.

„Mesajul nostru era să rămânem la putere, însă au existat situaţii de necontrolat şi sunt de părere că a trebuit să pariem pe liniştea ţării (...)”, a explicat el.

Citește și: Mihai Bendeac îl acuză pe Cătălin Măruță de hărțuire: „Te rog eu, băi, nu mă mai suna”

Totuşi, Merino a deplâns faptul că parlamentul ţării sale a decis ca el să fie înlocuit cu Francisco Sagasti, congresman al formaţiunii Partido Morado (Partidul Purpuriu, de centru şi liberal), a cărui alegere a calmat criza, şi mai ales l-a deranjat faptul că, în calitate de preşedinte al legislativului, congresmenii au ales-o pe politiciana de stânga Mirtha Vasquez.

„Eu de la palatul guvernului sunam şi spuneam: nu acceptaţi acest lucru, nu puteţi permite aşa ceva. „Faceţi cadou preşedinţia, nu şi Congresul”. Consecinţa este că am rămas fără puterea de a alege un Tribunal Constituţional”, a deplâns Merino.