DOCUMENT Un animal rănit sau schingiuit poate fi luat de lângă stăpân și dus în adăpost

Proiectul de lege poate fi citit AICI.

Cele mai importante prevederi:

„CAP. VI

1 – Măsuri pentru protecția temporară a animalelor aflate într-o situație de pericol

Art. 241
(1) Organele de poliție care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că un animal se
află într-o situație de pericol emit ordin de plasare a animalului în adăpost.
(2) În sensul alin.(1), prin animal aflat într-o situație de pericol se înțelege animalul aflat în oricare dintre următoarele situații:
a) rănirea sau schingiuirea animalelor;
b) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
c) practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale sălbatice captive;
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;
e) prezența fără supraveghere, pe căile de circulație publică, a animalelor din speciile ecvine și rumegătoare mari și mici.

(3) Polițiștii constată existența situației de pericol pe baza evaluării situației de fapt și a stării fizice a
animalului care rezultă din:
a) constatarea directă și consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea celor constatate
cu mijloace tehnice;
b) declarațiile persoanelor implicate în activitățile prevăzute la alin.(2) sau ale persoanelor care au
asistat la activitățile respective sau au cunoștință despre desfășurarea acestora;
c) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora;
d) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic și/sau de telefonie
mobilă;
e) fișa de observație clinică întocmită de un medic veterinar.

Art.242
– (1) Ordinul de plasare a animalului în adăpost cuprinde în mod obligatoriu mențiuni cu
privire la:
a) data, ora și locul unde este emis;
b) numele, prenumele, calitatea și unitatea de poliție din care face parte polițistul care îl emite;
c) date care să asigure identificarea deținătorului animalului, dacă acesta este cunoscut;
d) date care să asigure identificarea animalului pentru care se dispune plasarea în adăpost;
e) descrierea motivelor de fapt care au determinat dispunerea măsurii și indicarea surselor de informare pe baza cărora a fost evaluată situația de fapt;
f) temeiul de drept pentru emiterea acestuia;
g) dreptul de a contesta ordinul de plasare în adăpost a animalului, termenul de exercitare a acestui
drept și instanța la care se poate depune contestația.
(2) Ordinul de plasare în adăpost a unui animal se semnează în mod obligatoriu de către polițistul care îl emite”.