„Reforme aplicate rapid, fără nicio întârziere". Aceasta a fost deviza preşedintelui Volodimir Zelenski la începutul mandatului. Până acum a fost sigur că prin asta îşi asigură aplauze şi acasă şi în străinătate. Dar există indicii că vestul nu va mai accepta cu bunăvoinţă tot ce planifică noul preşedinte.
Astfel, ambasadori ai Uniunii Europene şi Canadei au criticat săptămâna aceasta un proiect de lege prezentat de Zelenski.
În textul de lege, preşedintele propune între altele înjumătăţirea numărului judecătorilor de la Curtea Supremă, de la maximum 200, câţi au fost până acum, la 100. Ambasadorii au avertizat că o astfel de decizie necesită în prealabil o analiză amănunţită, într-o scrisoare adresată comisiilor de specialitate ale Parlamentului. Şi au dreptate.
Curtea Supremă este una din puţinele instanţe relativ independente. Clipa sa astrală s-a consumat în timpul "Revoluţiei Portocalii" din 2004, când a dispus repetarea alegerilor prezidenţiale fraudate. Atunci competiţia a fost câştigată de Viktor Iuşcenko.
Mai târziu, când candidatul înfrânt atunci, Viktor Ianukovici, a devenit la rândul său preşedinte, el s-a răzbunat şi i-a confiscat instanţei toată puterea. În timpul succesorului său, Petro Poroşenko, Curtea a fost reorganizată şi s-au creat noi posturi de judecător. Iar Zelenski vrea să scape de jumătate dintre magistraţi, ceea ce va slăbi Curtea Supremă.
Alegerea judecătorilor este un instrument de control
Al doilea motiv care a provocat criticile diplomaţilor occidentali se referă la o comisie care joacă un rol central la numirea judecătorilor la toate nivelurile. Zelenski propune ca membrii comisiei şi câţiva alţi judecători din vremea predecesorului său Poroşenko să fie vizaţi de o lege corespunzătoare. Pentru unii, aceasta ar însemna concedierea şi interdicţia exercitării profesiei. Şi nu există o motivaţie convingătoare pentru acest demers.
Aşa-numita „lege a lustraţiei" se îndreaptă împotriva funcţionarilor din vremea lui Ianukovici şi este menită să slujească la o "purificare a puterii". Vara trecută Zelenski a propus, în ciuda numeroaselor critici, ca legea să fie valabilă şi pentru toţi funcţionarii de rang înalt din era Poroşenko, urmând ca şi aceştia să fie demişi. Noul proiect de lege, care a fost votat joi în Parlament, apare ca o încercare a lui Zelenski de a aplica totuşi treptat controversata sa idee.
Preşedintele îşi extinde puterea
Cu ajutorul noilor iniţiative legislative ia amploare în Ucraina tendinţa autoritară, disimulată ca voinţă populară. Cel mai recent exemplu este legea votată vineri de Parlament, care îi concediază înainte de termen pe membrii Comisiei Electorale. Noii membri ai acestui organism vor fi cu siguranţă favorabili planurilor lui Zelenski, de a organiza de pildă referendumuri, după cum a anunţat în timpul campaniei electorale.
Deosebit de alarmantă este modificarea Constituţiei. Se ia în calcul micşorarea Parlamentului, de la 450 la 300 de deputaţi, ceea ce va face forul legislativ mai uşor de controlat. De asemenea, parlamentarii vor deveni şantajabili prin măsura decisă deja, de desfiinţare a imunităţii sau prin dorita retragere a mandatului celor care lipsesc de la şedinţele Parlamentului.
Concomitent, preşedintele îşi doreşte dreptul de a-i numi şi demite pe şefii Biroului de stat pentru Investigaţii şi ai Biroului Naţional Anticorupţie. Prin proiectul de lege privind suspendarea din funţie a preşedintelui, Zelenski s-a plasat numai aparent pe aceeaşi treaptă cu parlamentarii. Cine se uită atent la prevederile legii va constata, dimpotrivă, că procedura de suspendare, şi aşa complicată, devine practic imposibilă.
Dar a te uita cu atenţie la ce se întâmplă a devenit în prezent foarte dificil în Ucraina. Noianul de iniţiative legislative cu tematică foarte complexă îi dezorientează până şi pe specialişti. Deputaţii, dintre care cei mai mulţi nu au avut habar de politică până recent, la fel ca şi preşedintele, sunt cu siguranţă depăşiţi de situaţie.
Şi probabil că acesta este motivul pentru care majoritatea prezidenţială votează pe bandă rulantă noi şi noi legi. Iar opoziţia slabă nu are nicio şansă să-şi exercite funcţia de control.
Dilema vestului
Vestul care este principalul finanţator al Ucrainei ar avea mai multe pârghii în mână, dar se confruntă cu următoarea dilemă: îi este greu să-l critice pe Zelenski fiindcă acesta a fost ales de 73 la sută din cetăţeni şi se bucură de încrederea lor neţărmurită. Şi mai important: în vest se pare că există speranţa că Zelenski va face posibilă soluţionarea conflictului cu Rusia.
Recentul schimb de prizonieri între Ucraina şi Rusia a întărit această speranţă. Ar fi posibil ca vestul să fie tentat să închidă ochii la evoluţii eronate în politica internă a Ucrainei, dacă ar exista un dezgheţ în raporturile dintre Kiev şi Moscova. Aşa ceva ar fi de înţeles, dar ar fi o dovadă de miopie.
Bănuiala că Zelenski îşi extinde puterea în dauna democraţiei prinde tot mai multă consistenţă. Dacă vestul va accepta asta îşi va pierde credibilitatea. Şi riscă să se confrunte pe termen mediu cu urmările unei noi răscoale în vecinătatea sa directă.
Criticile prudente de până acum trebuie să devină mai vocale. Ucraina are nevoie de un mesaj clar nu doar din partea unor ambasadori occidentali. Ar trebui să ia poziţie politicieni de rang înalt din Europa dar şi din SUA. Zelenski nu ar mai trebui tratat cu menajamente.
