Cristian Pătrășconiu: Curiosul și „anti-neomarxistul” de ziua a șaptea domn Tăriceanu
În mod normal, dacă ar avea, pe lîngă un tupeu nemărginit, și ceva bun-simț la purtător, Călin Popescu-Tăriceanu ar trebui să se abțină să vorbească pe un ton pedagogic despre doctrine politice, despre consecvență, despre principii în politică.
Neavînd dintre cele două de mai sus decît tupeu, dl Tăriceanu vorbește.
Mai zilele trecute, spre exemplu, așa:
”Neomarxiștii din USR vor să intre în ALDE prin eliminarea noastră”.
Nu comentez, deocamdată, despre ”neomarxiștii din USR”; s-ar putea să avem ceva material în acest sens, dar nu e acum momentul unor aprecieri cu privire la comportamentele punctuale ale unora dintre cei care fac parte din USR.
Ceea ce este izbitor este brusca pasiune ideologică a dlui Tăriceanu – am spune, la o primă vedere, că în sensul unei clarificări doctrinare. Dar, pentru că e vorba de acest personaj politic, de fapt, am greși foarte tare dacă l-am lua în serios pe această linie de discuție.
Iată de ce.
Sau, cum ar spune nemuritorul Nenea Iancu, să le numărăm, coane Fănică (Tăriceanu)!
a mic. Liberal (dl Tăriceanu) care e, prin faptele de guvernare, mai socialist decît socialiștii?
b mic. Liberal cînd lași în urmă ca premier un deficit record (nu uitați: 2008 și premisele majore ale crizei economice în care a intrat România acum un deceniu i se datorează lui Tăriceanu)?
c.mic. Liberal cînd mărești, ca să iei cîteva amărîte de voturi în plus, aparatul de stat cu peste 200.000 de slujbe noi? (tot la momentul 2007-20008 mă refer, cînd premier era același personaj politic)
d mic. Liberal cînd ești complice privilegiat al politicilor PSD?
Citiți comentariul integral al lui Cristian Pătrășconiu pe platforma de dezbateri Marginalia
