Cristi Danileț: „Legea recunoştinţei între generaţii”, două observații
A apărut un proiect de lege inițiat de unii parlamentari ca o soluție pentru ca vârstnicii să fie întreținuți de rudele lor mai tinere.
Cei care îl citesc ar putea crede că până acum acest domeniu nu ar fi fost reglementat. În realitate, sunt argumente care fac ca acest proiect să apară drept inutil.
Citesc în Expunerea de motive „Familia – ca nucleu de bază al societăţii – este supusă unor profunde şi nedorite perturbaţii asupra unităţii şi solidarităţii necesare asigurării existenţei şi continuităţii în spaţiul naţional românesc”, „raporturile între membrii de familie ar trebui stipulate într-un contract”, „normele morale se dovedesc a nu mai fi suficiente pentru a crea obligații reciproce între oameni” sau „dezumanizarea sub influența banilor, egoismul și lupta pentru dobândirea averilorcreate prin munca părinților și bunicilor determinându-i pe tineri să uite că nu au numai drepturi, ci și obligații”.
Expunerea de motive nu aduce vreo statistică și nu conține niciun argument factual, obiectiv. Cumva, eșecul statului în a asigura în ultimele trei decenii un trai mai bun tinerilor și condiții proprii de petrecere a bătrâneților a fost aruncat în sarcina copiilor plecați peste hotare unde muncesc din greu și sunt respectați. Realitatea este că, de fapt, sute de mii de copii sunt abandonați în țară de către părinții lor plecați în străinătate la muncă, nicidecum invers.
Oricum, ca jurist, îmi permit să fac două observații, una care ține de domeniul de reglementare, cealaltă de conținutului proiectului de lege.
Citește comentariul integral al lui Cristi Dănileț pe Marginalia
