Normal, salariul minim nu vizează lumea bună din bănci și corporații, ci persoanele defavorizate, de care ne pasă doar în campaniile de CSR. În plus, corporațiile angajau transparent, cu contract de muncă, așa că le durea în cot de sutele de mii de mici antreprenori români care angajau la negru. Astăzi, când aspectul fiscal al salariului minim a devenit împovărător, a sărit și lumea bună împotriva lui. Lent, băieți, lent.
Când eu și câțiva prieteni am sărit în favoarea scăderii taxelor operată de Victor Ponta, lumea bună făcea opoziție… adică era pentru taxe mari , se gândea că se strică echilibrul bugetar, vai, că suntem țara cu cele mai mici venituri fiscale în PIB, vai, ce se alege de România. Puțini au semnat scrisoarea deschisă, m-am mai ales cu niște “prieteni” în plus. Astăzi, când n-au de ales și trebuie să înghită și cheltuieli populiste și biruri mari, s-au trezit că nu e în regulă. Dar ce nu e în regulă mă băieți, cumva nu mai vreți să fie echilibru bugetar?
Când eu și câțiva prieteni am vorbit despre sistemul de pensii, am cerut desființarea Pilonului 1 care ne sărăcește pe noi, pe copii noștri și pe copiii copiilor noștri, lumea bună corporatistă și din presă a zis “Ei, las-o așea”, că e bine și cu Pilonul 2, alea alea. Astăzi, când statul vine să halească banii oamenilor, dar și profiturile fondurilor de pensii, toată lumea a sărit ca arsă.
Citește comentariul integral pe platforma de dezbateri Marginalia
