Asociație a Vânătorilor: Nu există nicăieri în lume metodele propuse de Mediu pentru urși

DE Adrian Costin | Actualizat: 22.07.2021 - 10:09
Foto: b365.ro

Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare (ABVAV) susține că gestionarea populației de urși din România a fost făcută responsabil până în 2016.

SHARE

"În ultimii ani de când vânătoarea nu s-a mai făcut în baza principiilor, metodologiei și științei cinegetice, comportamentul urșilor a devenit aberant,astfel, o parte semnificativă a populației urșilor nu mai prezintă frică față de om, față de localități, autovehicule etc.

Citește și: Legăturile interlopilor cu politica: sportivii lui Băluță, recuperatorii lui Dragnea, clanul din AUR

Toți acești urși cu acest fel de comportamentanormal prezintă un pericol major pentru populație. Vânătoarea este singura posibilitate prin care aceste exemplare pot fi extrase din natură și de readucere apopulației urșilor la un comportament firesc", explică, într-un comunicat, Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare.

Citește și: 20 de pizza kebab au primit doi deținuți pentru a elibera doi gardieni pe care-i luaseră ostatici

Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare,  pleacă de la următoarele premise în exprimarea poziției sale privitor la gestionarea populației de urs brun din
România:


- România are cea mai mare populație de urși din Europa, fapt recunoscut până și
de cei mai înverșunați contestatari ai vânătorilor.


- Până în 2016, această minunată specie a fost gestionată responsabil de către
vânătorii din România.


- Până în 2016 numărul atacurilor asupra oamenilor, numărul atacurilor asupra
animalelor domestice sau stupinelor, numărul atacurilor asupra locuințelor,
restaurantelor, pensiunilor, numărul urșilor prezenți în localități, numărul urșilor
accidentați sau omorâți de trenuri sau autoturisme, numărul urșilor prinși în
capcane, numărul alertelor prin 112, a fost foarte redus, acceptabil social, sau
moral.


- Extinderea arealului firesc al urșilor este o realitate, aceștia ajungând în zone de
câmpie precum județul Galați, câmpia din județul Botoșani, sau vecinătatea
orașului Găești (la 30 de km de București).


- Uniunea Europeană nu interzice controlul populației urșilor prin vânătoare.


- Concepția statelor UE și a majorității covârșitoare a statelor lumii asupra speciilor
nepericlitate este că acestea constituie RESURSE REGENERABILE ce trebuie
exploatate rațional, fără a pune aceste specii în pericol, în beneficiul societății.


- NU există nici un document UE care să interzică vânătoarea pentru trofeu, de
altfel acest concept fiind unul inventat de activiștii de mediu.


- Constituția României prevede protecția de către stat a vieții, integrității fizice și a
proprietății private.


- Numărul oamenilor omorâți sau răniți de urși, precum și pierderile din sectorul
zootehnic, plasează România pe locul 1 în lume în acest domeniu, la mare distanță
de oricare altă țară.


- Există exemple ale unor state europene, precum Suedia sau Finlanda, în care, cu
toate că suprafața împădurită este de 4-5 ori mai mare decât a României și
numărul urșilor este de cel puțin 3 ori mai mic, controlul populației se face prin
vânătoare.

CITEȘTE ȘI: Alianța interlopilor: după Mircea Nebunu, Faraonul de la Madrid s-a văzut și cu Cordunenii


- Toate țările UE care au un număr semnificativ de urși precum Suedia, Finlanda,
Croația, Slovacia, Bulgaria, Slovenia, utilizează vânătoarea pentru controlul populației urșilor.


- Vânătorii din România și personalul salariat al asociațiilor de vânătoare NU sunt
specializați în “războaie de gherilă” în localități alături de entități militarizate (așa
cum sunt jandarmii).


- Personalul salariat al asociațiilor de vânătoare, în general NU are dotarea
necesară împușcării urșilor și NU este specializat în acest fel de vânătoare.


- Riscurile asupra vieții sau integrității fizice a membrilor echipei de intervenție sau
a locuitorilor din zonele vizate de aceste acțiuni, în cazul respectării metodologiei
propuse de OUG este inacceptabil.


- Practica tranchilizării animalelor sălbatice arată că acest procedeu este posibil
doar dacă animalul este la o distanță mică, ceea ce în cazul urșilor agresivi este
extrem de riscant pentru echipa de intervenție.


- În ultimii ani de când vânătoarea nu s-a mai făcut în baza principiilor,
metodologiei și științei cinegetice, comportamentul urșilor a devenit aberant,
astfel, o parte semnificativă a populației urșilor nu mai prezintă frică față de om,
față de localități, autovehicule etc. Toți acești urși cu acest fel de comportament
anormal prezintă un pericol major pentru populație. Vânătoarea este singura
posibilitate prin care aceste exemplare pot fi extrase din natură și de readucere a
populației urșilor la un comportament firesc.


- Atribuirea responsabilității în privința faunei sălbatice administrațiilor locale
(primăriilor) este un nonsens, acele persoane neavând nicio competență în aceste
probleme.


- Cheltuielile statului privind rezolvarea situațiilor punctuale de pericol cauzate de
urși vor fi foarte mari, având în vedere numărul mare de entități implicate în
“operațiunile” prevăzute în OUG, sumele provenind din bugetul statului, deci din
taxele și impozitele tuturor contribuabililor. Acest lucru este inadmisibil pentru o
țară aflată pe unul din ultimele locuri din UE privind veniturile populației, sistemul
de asistență sanitară pentru cetățeni, speranța de viață, mortalitatea infantilă,
analfabetism, migrație a forței de muncă, poluarea mediului cu deșeuri. Există cu
siguranță multe alte domenii în care aceste sume ar putea fi folosite în folosul
cetățenilor. Toate acestea în condițiile în care li se refuză asociațiilor de vânătoare
valorificarea legală a acestei resurse de vânat, resursă gestionată responsabil până
în 2016 de către acestea pe cheltuiala lor.

Țările fără urși nu acceptă niciun urs din România


- Țările cele mai bogate din Europa fie că nu mai au nici un urs, așa cum este în
Germania sau Elveția, fie că numărul urșilor este cu totul nesemnificativ (maxim
câteva zeci de exemplare), așa cum e în Austria, Italia, Franța, Spania. Aceste țări
nu acceptă nici un urs relocat din România. Culmea, cele mai vocale țări care, prin
vocea cetățenilor și chiar a liderilor lor, încearcă să ne dea noua lecții, "au
terminat" populația de urși tocmai prin oprirea vânătorii la această specie. Aceste
țări nu doresc nici să relocheze urșii la ei, dar ne arată cu degetul. Paradoxal,
asociațiile implicate în protecția mediului în România își găsesc o mare parte din
finanțare tocmai în aceste țări (Germania, Austria, Elveția).


- Vânătoarea urșilor este unica metodă de gestiune responsabilă a speciei, care nu
necesită cheltuirea banului public, ci dimpotrivă, aceasta are un aport important
în economie prin redevențele achitate statului, prin taxele de vânătoare, prin
numărul mare de salariați ce sunt angrenați în activitatea cinegetică, prin
activitățile conexe (turism cinegetic, alimentație publică, valorificarea cărnii de
vânat, chinologie, etc).


- Relocarea urșilor problemă în alte zone ale României este o greșeală și o
cheltuială imensă inutilă, întrucât această așa zisă metodă nu face altceva decât să
mute problema dintr-o zonă locuită în altă zonă locuită.


- Metoda propusă de Ministerul Mediului prin OUG, NU este o metodă de
prevenție a atacurilor asupra oamenilor sau animalelor domestice, pentru că
intervenția are loc după ce aceste atacuri au avut loc.


- Metoda propusă de OUG nu rezolvă problema blocajului ce va surveni în turismul
montan, în sporturile de iarnă, în continuarea activităților tradiționale de recoltare
a ciupercilor sau a fructelor de pădure, toate aceste activități, sectoare economice
și persoane implicate suferind pierderi însemnate.


- OUG NU rezolvă problema de fond a creșterii numărului de urși și neglijează că,
oricare ar fi numărul acestora, ursoaicele dau naștere la fiecare doi ani la 1-4 pui,
astfel numărul acestora crescând exponențial.


- Un alt pericol pe termen mediu sau lung pe care îl reprezintă creșterea
semnificativă a populației de urși din România este consangvinizarea, care duce
ireversibil la scăderea calitătii speciei în lanțul trofic și chiar dispariția acesteia.


- Teoria conform căreia urșii coboară în localități “din cauza defrișărilor și a
pierderii habitatului”, nu mai poate păcăli pe nimeni. Daca ar fi așa, am vedea în
localități cerbi, căprioare și mistreți, alături de urși. Datele oficiale de la IFN spun
că suprafața împădurită a României a crescut în ultimii ani. Chiar și organizația de
mediu WWF România recunoaște că avem mai mult cu 500.000 de hectare de
pădure. Nu în ultimul rând, se știe că în urma exploatărilor forestiere se dezvoltă
vegetație ce constituie atât hrana cât și adăpostul animalelor sălbatice.


- Prin împușcarea urșilor din intravilan se va produce și un dezechilibru pe vârste și
sexe, deoarece în localități vin exclusiv urșii tineri și femelele cu pui. Ne vom trezi
peste câțiva ani cu o populație de urs îmbătrânită și cu un raport pe sexe
dezechilibrat.


- Afirmația domnului ministru cum că din 2016 nu s-a mai făcut evaluarea
efectivelor de carnivore mari nu stă în picioare. Această evaluare s-a făcut în
fiecare an, împreună cu reprezentanți ai Ministerului Mediului, ai Gărzii de Mediu
și ai custozilor ariilor protejate. Nu știm de ce aceste rezultate nu se publică,
deoarece ele sunt obținute pe baze științifice folosite de zeci de ani în cinegetică.


- OUG NU prevede despăgubirea familiilor îndoliate de atacurile urșilor sau
despăgubirea persoanelor rănite de urși.


- NU exista nicăieri în lume metode de control a populației urșilor prin metode
similare cu cele propuse în OUG.

Se cere demisia consilierului onorific Gabriel Păun


Având în vedere toate cele de mai sus, ABVAV are următorul punct de vedere
asupra proiectului de OUG:
- Consideră că prevederile OUG sunt complet greșite în raport cu situația actuală
din România.
- Consideră că organizațiile vânătorești au experiența necesară de a gestiona prin
vânătoare în extravilan efectivele de urs, inclusiv cazurile urșilor “problemă”.
- Solicită asociațiilor de vânătoare, gestionare ale fondului cinegetic din România,
să NU dea curs presupusului parteneriat din cadrul acestor echipe mixte, să NU
expună personalul tehnic la riscuri inutile, să NU expună vânătorii la oprobriul
concetățenilor, precum sunt uneori văzuți hingherii.
- Solicită Guvernului și Parlamentului elaborarea unei legi simple și clare la care să
participe organizațiile vânătorești, lege care să repună ursul în lista animalelor
care se vânează, într-un număr și prin metode stabilite și agreate cu organizațiile
vânătorești care au făcut acest lucru responsabil în ultimii 80 de ani, și NU cu așa-
zisele organizații de mediu, care prin influența lor au cauzat această situație de
profundă anormalitate.
- Solicită Președintelui României să se folosească de prerogativele sale pentru a
repune viața și integritatea cetățenilor mai presus de cea a animalelor, așa cum
este firesc.
- Solicită Primului Ministru să îndepărteze de îndată pe Consilierul Onorific Gabriel
Păun din această poziție partinică de influență politică, unul din responsabilii
impasului în care ne aflăm, și să dispună Ministrului Mediului să demareze
elaborarea unui proiect legislativ în acord cu propunerea ABVAV, care să țină cont
cu adevărat de interesul cetățenilor României în această problemă.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.