165 de ani de jurnalism militar

Era prezent și generalul Gheorghiță Vlad, care a fost învestit șef al Statului Major al Apărării în 30 noiembrie 2023. Alocuțiunea sa și distincțiile pe care acesta  le-a acordat,  au reconfirmat importanța decisivă a apartenenței instituției centrale a presei militare la ceea ce militarii profesioniști consideră a fi ''Creierul armatei", respectiv Statul Major al Apărării României - un areal de comandă și control unde ordinele se dau azi fără ridicarea tonalității vocii și cu o grijă aparte pentru soarta celor desemnați să execute o misiune sau alta.   

 

Pentru evenimentul menționat, redactorul-șef de azi al "Observatorului militar", tot mai sobrul colonel dr. Florin Șperlea a pregătit un dosar aparte,  - în nr. 1769, al publicației fanion a armatei  - cu  "interviuri cu jurnaliști militari ai căror destin a fost legat de presa militară, dar și povești ale colegilor mei din viața de gazetari militari, unele frumoase, altele amare sau caustice, dar care ilustrează, cred, convingător, avatarurile unei profesii care are virtuțile vocației.

 

Este modul în care salutăm cei 165 de ani trecuți de la primul număr al publicației Observatorul militar, din 23 iulie 1859, realizat de colonelul Ion Voinescu și locotenentul Grigore Lipoianu, și înțelegem să mergem mai departe, cu "cinste și gramatică", așa cum spunea Caragiale, aureolați de faptele înaintașilor și caracterizați prin propriile demersuri profesionale, conștiincioși mărturisitori ai Cuvântului, în beneficiul celor mulți, militari și civili deopotrivă, care au ca țel slujirea armatei." 

 

Cuvinte cu rost, reprezentative pentru intelectualii ce poartă acum uniformele militare, au experiențe relevante în teatrele de operații militare și  studii pe măsura dedicării lor pentru istoria nemachiată a României, Limba lui Eminescu și jurnalismul militar obiectiv, echidistant, practicat cu convingeri deloc vandabile. 

 

Așa am perceput și confesiunile tipărite ale confraților, precum 

1.General-maior (r.) dr. Răduț Bîlbâie - care crede că "ar trebui să reinventăm povestirea".

 

2.Comandorul Alexandru Leaua - care reamintea detaliul că George Orwell afirma că: '"jurnalismul înseamnă să publici  ceea ce altcineva nu dorește să publici. Să deranjezi. Orice altceva reprezintă relații publice." 

 

3.Colonelul Florin Șperlea - cu convingerea sa emblematică conform căreia "deși i se cântă prohodul. de ceva vreme, presei scrise, eu o văd continuându-și menirea. Am crezut mereu în forța cuvântului scris, în capacitatea lui de a influența decizii pentru binele colectiv și am crezut întotdeauna că îndemnul caragelian - "Cinste și gramatică (eu i-am adăugat și ceva curiozitate)" trebuie să ne inspire pe toți aceia care ținem un condei în mână, definindu-ne pe noi înșine ca jurnaliști, guvernându-ne carierele și dirijându-ne pașii, corect, într-o profesie admirabilă, aleasă tocmai pentru a putea fi vocile Cetății."

 

4.Inconfundabilul colonel (ret) Ilie Zavragiu, ex-redactor-șef al gazetei LA DATORIE, transilvănean credincios primei sale iubiri nu a ezitat să reamintească celor interesați de aniversarea menționată:
"Din cursa de 35 de ani de gazetărie, sufletul mi-a rămas la Cluj". Acolo unde a funcționat o redacție militară cu jurnaliști de calitate, precum colonelul Iulian Patca, predecesorul sensibil al lui Zavragiu. . Dar viața duce oamenii pe căi diferite, în sus și în jos. 

 

5. Cerebralul colonel (ret.) Nicolae Radu, fost secretar general de redacție la '"Observatorul militar"; "Redacția era o școală, un laborator extraordinar în care învățai de toate, și bune și rele."

 

6. Hâtrul colonel (ret.) Liviu Vișan, fost redactor-șef al revistei ''Viața militară" recunoștea: "În redacție, ironia  era cultivată, apreciată, de cele mai multe ori , plină de rafinament." 

 

Din nefericire, în ultimul an au trecut - la redacția din ceruri - colonelul Ion Jianu, un optimist bine temperat care a condus ''Viața militară" și colonelul Vasile Popa,  care  a ținut timona Grupului de Presă al Armatei,  și a condus concomitent  "Observatorul militar", dar, din nefericire, el a avut parte și de ambuscade nefericite ale vieții sale.  

 

De bun simț a fost invitarea, de către organizatori, la festivitatea aniversării celor 165 de ani de existență a presei militare a trei editorialiști redutabili: Eugen Burghelea, Grigore Buciu și Gheorghe Văduva, care au activat în perioada când "Observatorul militar" nu era difuzat anvelopat în țiplă, cu format tabloid și cu toate paginile color, ca acum. 

Dar presa militară nu se limitează la săptămânalul armatei, respectiv "Observatorul militar". 

 

Există emisiuni dinamice de televiziune, inspirate și supervizate de Marius Gheorghe, Viorel Amzărescu și Iuliana Niță. Plus emisiuni de radio locale - în coordonarea cărora s-a remarcat Cristian Dumitrașcu -, la Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Timișoara, Brașov, Târgu Mureș, și Reșița. Acestea asigură bombardamente informaționale specifice   despre organismul militar autohton, difuzate pe unde radio receptate de milioane de ascultători. Practic - ARMA DE CARE ARE NEVOIE ARMATA, în războiul informațional de azi, generat și dus zilnic de propaganda belicoasă a răsăritenilor.   

 

Nu totul a fost perfect în existența instituției presei militare centrale. Unii, civili agramați, vorbitori deficitari ai limbii române,  aterizați te miri cum în clădirea ministerului armatei, la etaje superioare, care nu au scris măcar un articol în viața lor au admonestat jurnaliști militari onești cu adevărul, alții, înstelați care credeau sau mai au iluzia că se pricep la toate, inclusiv la gazetărie au frânt destine, din orgolii neînfrânate la timp. 

 

După 1989, presa militară a fost un areal unde s-a resimțit subtil, care, cum și cât este prețul cu care se plătește adevărul. În rest, viața a limpezit furtunile deșertăciunilor umane. 

 

AZI, "Observatorul militar" rămâne un reper de verticalitate profesională, într-o societate păcălită de mulți impostori. 

Probabil, funcție de dinamica geopoliticii și consecințele acesteia la nord de Marea Neagră, ar putea fi în sfârșit concretizate proiectele unui post de radio militar - după modelul celui similar, care funcționează în armata israeliană, și a unui post de televiziune militar - reper fiind American Forces Network Europe. 

 

Primul proiect, cel radiofonic ar putea fi expresia voinței, talentului și priceperii generalului-maior (r.) dr. Răduț Bîlbâie, iar al doilea , cel de televiziune militară specifică spiritului nostru autohton, ar putea fi rodul coagulării talentelor native ale colegilor Benone Neagoe, Carmen Crețu și Dinu Marian. Dotările digitale necesare deja există. 

 

Cândva s-a dorit și înființarea unei bănci pentru militari, ca în Turcia, dar politicienii dâmbovițeni nu s-au înțeles în privința persoanei care ar fi urmat să gestioneze acest ambițios proiect, care ar fi extrem de util și azi.   

165 de ani jurnalism militar?!...

Ani marcați de tenacitate, talent, devotament pentru țară și serviciu generos pentru devoalarea adevărului nemachiat.