Viața lui Jacques-Yves Cousteau este una de poveste: spion, a trăit timp de 30 ani o viață paralelă. I-a propus lui Ceaușescu să înființeze biosfera Deltei Dunării, dar a fost refuzat.
Milioane de oameni trebuie să-i mulțumească unui singur francez pentru înțelegerea și dragostea lor față de oceanele planetei noastre și față de creaturile sălbatice din ele: Jacques-Yves Cousteau.
Citește și: Actrița prețuită de Marin Moraru renunță la actorie, la 40 de ani, ca să predice credința în pustiu
Ofițerul de marină, oceanograful, ecologistul, cineastul, inventatorul și exploratorul subacvatic a scris 50 de cărți și a realizat peste 120 de documentare de televiziune, multe dintre acestea aducând în sufrageriile din întreaga lume evenimente naturale inedite, potrivit theculturetrip
Citește și: VIDEO A venit căldura. Cum să ai aer condiționat gratis, doar din ferestre mobile, fără aparate
După ce a absolvit un internat strict în Alsacia (unde fusese trimis după o aventură îndrăzneață de spargere a unei ferestre) și a urmat doi ani la prestigioasa École Navale din Brest, Cousteau a fost numit sublocotenent în 1933 și a petrecut următorii doi ani pe mare în cadrul marinei franceze.
În ciuda legăturii sale evidente cu marea, tânărul de 25 de ani a intenționat întotdeauna să devină aviator, mai degrabă decât marinar. Cu toate acestea, acest vis a fost spulberat în 1936, când a scăpat cu viață la limită dintr-un teribil accident de mașină.
Aproape de moarte, l-a condus la scopul vieții sale
Accidentul l-a lăsat paralizat pe partea dreaptă și cu o duzină de oase rupte, inclusiv multiple fracturi la nivelul brațelor. Leziunile au fost atât de grave încât, la un moment dat, medicii i-au recomandat amputarea.
Cu toate acestea, Cousteau a refuzat să permită acest lucru și a ales în schimb o recuperare lungă și dureroasă.
Ca parte a reabilitării sale, a înotat în Mediterană în fiecare zi. Într-o zi, și-a luat cu el în mare vechii ochelari de aviator și s-a scufundat sub valuri. Din acel moment, fascinația sa pentru flora și fauna de pe fundul mării a fost completă, iar misiunea sa în viață i-a fost clară.
În cele din urmă, și-a servit țara din punct de vedere militar
Înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Cousteau a fost recrutat în serviciile de informații franceze. În timp ce guvernul de la Vichy controla jumătatea sudică a Franței, el a fost ocupat să lucreze pentru Rezistența franceză, raportând Aliaților despre mișcările trupelor italiene.
Pentru eforturile sale, a primit mai târziu mai multe medalii, inclusiv Legiunea de Onoare. Cousteau a continuat să își servească țara și după încheierea războiului, ajutând marina franceză în eforturile acesteia de a curăța căile de navigație de minele submarine.
A inventat mai mult decât Aqualungul.
Cousteau este cel mai cunoscut pentru că a inventat împreună cu Émile Gagnan echipamentul Aqualung în 1943. Acest echipament revoluționar a permis scafandrilor să rămână în adâncuri mult mai mult timp decât până atunci, combinând aparatul SCUBA creat de Yves Paul Gaston Le Prieur, în 1926, și un regulator de cerere pe care Gagnan l-a conceput în 1942, gândindu-se la motoarele cu gaz.
Cu toate acestea, Cousteau și echipa sa au conceput numeroase alte echipamente subacvatice, inclusiv primele scutere submersibile, un mini-submarin (pe care l-a poreclit Denise) și multe dintre sistemele de iluminat și camerele de luat vederi impermeabile care sunt folosite și astăzi.
A fost primul arheolog subacvatic
În 1947, în cadrul cercetărilor sale cu marina franceză, a stabilit un record mondial după ce a coborât la o distanță de 300 de metri. Cu toate acestea, Aqualungul i-a fost util atunci când a însoțit un grup de oameni de știință într-o expediție în largul coastelor Tunisiei în 1948.
Scopul lor era de a explora epava unei nave romane care se afla pe fundul mării în apropierea orașului Mahdia. În curând a devenit evident că dispozitivul submersibil autonom al lui Cousteau a dat naștere unei discipline complet noi: arheologia subacvatică.
Guinness i-a mulțumit pentru o mare parte din succesul său.
În această perioadă, Cousteau a făcut cunoștință cu milionarul și filantropul britanic Thomas Loel Guinness. Membrul faimoasei dinastii de berari se întâmpla să fie, de asemenea, pasionat de oceane și a vrut să-l ajute pe Cousteau să-și îndeplinească visul de a realiza documentare subacvatice în orice mod posibil.
În 1950, Guinness a cumpărat un fost feribot de mașini vechi de 40 de ani și l-a închiriat noului său prieten pentru doar un franc pe an. Nava a fost botezată Calypso și a devenit la fel de recunoscută și iubită ca și Cousteau însuși. Aceasta a fost grav avariată în 1996.
Și-a imaginat că într-o zi vom putea trăi sub apă.
Într-un interviu acordat în 1960 publicației Time, Cousteau a prezis că într-o zi va exista știința care să permită oamenilor să trăiască sub apă. El a preconizat o operație reversibilă care le-ar da oamenilor branhii ca la pești, capabile să extragă oxigenul din apă. El a meditat că: "Tot ceea ce s-a făcut la suprafață va fi, mai devreme sau mai târziu, făcut sub apă. Va fi cucerirea unei lumi complet noi".
Avea o familie secretă
În 1937, Cousteau s-a căsătorit cu Simone Melchior, care l-a însoțit în multe dintre călătoriile sale și care și-a câștigat porecla La Bergère (Păstorița) pentru grija pe care o avea față de echipaj. Cuplul a avut, de asemenea, doi fii, dintre care unul a murit în mod tragic într-un accident de avion în 1979. La un an după ce Simone a murit de cancer, în 1990, Cousteau a anunțat că a avut o aventură cu o femeie cu 30 de ani mai tânără decât el, Francine Triplet, și că au avut deja doi copii împreună.
Cousteau în România
Prima vizită a lui Cousteau în România a avut loc în octombrie 1966, împreună cu Rainier III, suveranul Principatului Monaco, însoțit fiind și de vechiul său colaborator Jean Alinat. La Constanța, cu ocazia încheierii lucrărilor Adunării Generale a Comisiei Internaționale pentru Cercetarea științifică a Mării Mediterane (CIESMM), Jacques-Yves Cousteau a fost ales Secretar general al acestui important for științific. Cousteau a fost atunci primit și însoțit de oceanologul și biologul Pr. Mihai C. Băcescu, reprezentantul României la CIESSM și director al Muzeului Antipa.
Cu acest prilej, colaboratorul lui Cousteau la conducerea celebrului Muzeu Oceanografic din Monaco, comandantul Jean Alinat, a prezentat la București ultima realizare cinematografică a acestuia, „Precontinent III”, filmul care relata experiența celor șase acvanauți care au trăit într-o sferă metalică ancorată la 100 m adâncime, timp de 21 zile și 17 ore, în perioada 17 Septembrie-17 octombrie 1965, în largul Mării Meditarane.
A fost la gurile Dunării
Cea de a doua vizită a avut loc în octombrie 1977, când Jacques-Yves Cousteau și echipa sa au propus autorităților române să facă o expediție în Marea Neagră și la gurile Dunării, împreună cu Pr. Mihai C. Băcescu și Dr. Alexandru Marinescu. Cu acest prilej, nava Calypso a ancorat la Constanța și apoi a lucrat în apele din fața gurilor Dunării pentru a studia gradul de poluare al Mării Negre și al Dunării. Jacques-Yves Cousteau a trecut atunci și pe la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, apoi a ținut o conferință în amfiteatrul Institutului Botanic.
Băcescu, Marinescu și Cousteau au sugerat atunci un proiect de înființare a Rezervației Biosferei Deltei Dunării, dar regimul condus de Nicolae Ceaușescu avea cu totul alte preocupări și proiectul a fost respins, trecându-se, dimpotrivă, la desecarea bălților din lunca Dunării și a mai multor mari zone din Deltă, precum arealul Pardina, la îndiguiri masive și la închiderea „portiței”, legând complexul Razim-Sinoe de Marea Neagră. Proiectul s-a concretizat abia în anii 1990 –1992, după căderea conducerii Ceaușescu. Sursa AICI
