Secretele emisiunii Teleenciclopedia, cea mai logevivă din România. Cine erau ”vocile fără chip”

Cei mai mulți români îi cunosc genericul din copilărie, iar timp de zeci de ani a fost cea mai bună sursă de informare, de unde se putea afla și altceva decât propagandă comunistă.

Este vorba despre Teleenciclopedia, lansată în urmă cu 58 de ani. Comentariile din spatele imaginilor pe care le vedeau românii erau citite, interpretate, de fapt, de persoane cunoscute azi publicului larg. Atunci nu trebuia să li se arate fața.

Secretele emisiunii Teleenciclopedia, cea mai logevivă din România. Cine erau ”vocile fără chip”.

La 21 mai 1965, la Televiziunea Română, a debutat emisiunea „Teleenciclopedia”. Denumirea ei este un cuvânt telescopat pornind de la „televiziune” şi „enciclopedie”.

Prima ediție a Teleenciclopediei a fost difuzată în direct, sâmbăta 22 mai 1965, la ora 18.50, iar progamul se respectă și astăzi, la 56 de ani distanță. Inclusiv tema muzicală a fost păstrată, dar într-o formă remixată.

Emisiunea a avut record de audienţă până în anul 1990.

Citește și: Cine este ”femeia călare” de pe genericul emisiunii Tezaur Folcloric. De ce au numit-o „amazoană”?

În primii cinci ani de difuzare a emisiunii „Teleenciclopedia”, lectura comentariilor se făcea în direct. Printre marile voci ale „Teleenciclopediei” se numără Ion Caramitru, Alexandru Marinescu, Adela Mărculescu, Petru Mărgineanu, Lucia Mureşan, Florian Pittiş, Irina Petrescu, Silviu Stănculescu, Traian Stănescu, Sanda Ţăranu sau Mariana Zaharescu.

Chipul lor nu putea fi făcut public. Telespectatorii au aflat cine este Răzvan Theodorescu, Alexandru Marinescu, Harald Alexandrescu, Ioan Frunzetti, ale căror nume apăreau pe genericul de final al documentarelor difuzate la Teleenciclopedia, abia după 1989.

Citește și: A lucrat electrician, a fost vocea de la Teleenciclopedia, rebelul cu plete. I s-a spus Moțul Pittiș

Spre finalul perioadei comuniste, emisiunea era atent urmărită de cenzură. Erau interzise reportajele care ar fi putut să prezinte bunăstarea din Europa de Vest sau de peste ocean, cele cu tentă religioasă sau despre familia regală a României.

Este motivul pentru care producătorii din acei ani, Ioan Ionel și Cornelia Rădulescu, se orientau către documentare care prezentau curiozități din lumea viețuitoarelor, istorie antică sau civilizații dispărute, teme mult mai sigure, care n-ar fi atras suspiciuni din partea celor care vegheau să nu fie făcute publice informații considerate nepotrivite regimului.

Povestea genericului Teleenciclopediei

Adolf Oprescu a fost primul producător al emisiunii și tot el a fost cel care a ales melodia de generic a emisiunii (un fragment din „Momentul muzical” pentru pian şi orchestră de Nicolae Kirculescu) care este folosită şi astăzi.

Compoziția se numește "Moment muzical pentru pian și orchestră", interpretată pentru televiziunea națională de Orchestra Radiodifuziunii Române, sub bagheta lui Iosif Conta.

Citește și: TVR Folclor a fost autorizat de CNA. Ce emisiuni vor fi difuzate în grila noului post public

La pian se afla maestrul Dan Grigore, student pe atunci. Pentru tema muzicală care deschidea emisiunea a fost selectat doar un fragment de 50 de secunde, dar care s-a impregnat în memoria colectivă a românilor.

Teleenciclopedia este difuzată și în prezent de TVR, tot sâmbăta, înainte de jurnalul de seară, păstrând tradiția începută acum aproape 60 de ani.