Personajul de astăzi a renunțat la facultate și a trăit o dramă la bătrânețe. A fost una dintre cele mai pitorești apariții pe scena teatrului românesc, cu ochelari și pronunție precipitată, dar, în ciuda acetor lucruri, a devenit un mare actor, la fel ca tatăl său, căruia i-a purtat și numele.
Recunoașteți personajul? A renunțat la facultate și a trăit o dramă la bătrânețe
A fost urmașul unui actor la fel de faimos, dar în epoca sa, căruia i-a purtat, practic, numele. Deși s-a născut ca Mișulică M. Fotino, personajul la care ne referim astăzi a intrat în istoria teatrului românesc drept Mișu Fotino, exact ca părintele său.
A venit pe lume la 14 septembrie 1930, la Bucureşti. Copilăria şi adolescenţa le-a trăit la Braşov unde a fost îndrumat în arta actoriei de tatăl său, fondator al Teatrului de Stat din Braşov, alături de care a jucat de mic copil.
Părăsit de cea care i-a dat viață, a fost crescut doar de Fotino senior. Și-a revăzut mama când avea deja 40 de ani. „Ne-am privit ca doi străini și nu ne-am mai întâlnit niciodată”, a mărturisit actorul, mai târziu.
Citește și: Mișu Fotino debut la 6 ani alături de tatăl care îl crește singur. Revederea cu mama, ca doi străini
A debutat pe scenă în 1937, la doar 7 ani, fiind chiar partener cu propriul tată, după cum spunea actorul într-un interviu din 1970 pentru „Revista Teatrul”, realizat chiar de regizorul care l-a adus pe scena Naționalului bucureștean, Sică Alexandrescu.
„Am debutat în anul 1937, adică la vârstă de 7 ani, în piesa “Coloniale”, alături de Maria Filotti, Talianu, Maximilian, Nora Piacentini şi o tânără „speranţă” - Silvia Chicoş. Noi eram doi Fotino, tatăl şi fiul. Din această pricină am întrerupt temporar studiile clasei l.
Am urmat apoi la liceul „Matei Basarab” (în această perioadă locuiam în Popa Nan) şi, cum nu se poate mai firesc, doream să fiu actor. În 1948 am absolvit liceul”, spunea Mișu Fotino.
Deși a intrat la IATC, activitatea deja intensă de actor i-a adus probleme la facultate.
Mișu Fotino, la începuturile carierei în cinematografie - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
„Am intrat la Institut, în perioada în care rector era marele actor Gheorghe Storin. În această perioadă jucam în comedia franţuzească „Clasa a 8-a B”, alături de Radu Beligan şi de Vasiliu Birlic.
Au început turnările la filmul „Răsună valea”. Tata se mutase la Teatrul din Braşov. Eu am plecat după Radu Beligan, la filmare, în munţi. El, în rolul principal, eu, în figuraţie. Şi astfel, am fugit de la Institut, pentru a mă dedica figuraţiei de film.
M-am întors cu un certificat medical în regulă, dar… maestrul Storin mi-a spus că trebuie să repet anul. M-am supărat pe această „nedreptate” şi am plecat la Braşov, la tata. Înţelegeam să repet o clasă la liceu, dar nu la Institut”, rememora actorul, în același interviu din 1970, conform dosaresecrete.ro.
De altfel, în același an în care a fost făcut interviul, 1970, s-a stins Mișu Fotino senior, la vârsta de 84 de ani.
Actorul a mărturisit, însă, că nu-i pare rău că nu și-a luat diploma de IATC, mai ales că imediat a fost angajat cu normă întreagă ca actor la Teatrul din Brașov.
Citește și: Secretul dramatic al lui „Bachus”. Marele actor român care a murit după ce a uitat tot
„Nu-mi pare rău. În loc să precipit cuvintele, poate aş fi ajuns să graseiez! La Braşov, am colaborat mult cu directorul de atunci, Puiu Maximilian. Am fost zilier, am făcut figuraţie, regie de culise. De la 1 ianuarie 1950 am apărut însă pe statele de salariu ale Teatrului din Braşov, ca actor.
Aici, la 21 de ani, l-am jucat pe Agamiţă Dandanache, avându-l partener printre alţii şi pe tata, în Trahanache. Eu, însă, jucam după cum se vede personajul mai… vârstnic”, declara Fotino
A fost remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu, care a decis să-l aducă la București. Astfel, din 1956, a jucat continuu la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București.
A avut partenere celebre pe scenă, cele mai apreciate cupluri făcându-le cu Coca Andronescu, Ileana Stana Ionescu și Carmen Stănescu.
Filmul nu i-a fost la fel de apropiat, deși a avut câteva roluri memorabile în „Codin” (1963), Titanic-Vals (1965), „Steaua fără nume” (1966), „Balul de sâmbătă seara” (1968), „Elixirul tinereții (1975) și „Chirița în Iași” (1988)
Mișu Fotino fost căsătorit de trei ori. Cu a treia soție, Ruxanda-Ana Fotino, arhitect - a lucrat la planul clădirii Teatrului Național din București - a avut o fiică, Oana-Maria Fotino.
Citește și: Se împlinește un an fără „Cocoșilă” din „Moromeții”. Care a fost marele regret al genialului actor?
În ultimii ani de viață a locuit în vila din Pangratii, de lângă Televiziune, dar a fost afectat de un accident vascular cerebral care l-a îndepărtat definitiv de marea sa iubire: teatrul.
„Sunt bine, sănătos, locuiesc aici, lângă parc, unde mă duc în fiecare zi. Sunt bine, în general, dar am avut un accident vascular acum câtva timp care mi-a stricat complet toată viaţa.
Am fost nevoit să opresc complet activitatea artistică. De ani de zile nu mai joc teatru. Ultima dată am urcat pe scenă alături de Radu Beligan”, a dezvluit marele actor, chiar în anul morții sale, 2014, potrivit soringhilea.ro.
A încetat din viața acum un deceniu, la 13 ianuarie 2014, în urma unui infarct. Dar a lăat în urmă nu doar o fiica, ci și amintirea unuia dintre cei mai talentați „ochelariști” cu vorbire precipitată pe care i-a cunocut teatrul românesc.
