Misterul așezării vechi de 140.000 de ani. Îngropați sub mare, în largul coastei Indoneziei, oamenii de știință au făcut o descoperire revoluționară care ar putea rescrie povestea originilor umane.
Misterul așezării vechi de 140.000 de ani. Locuită de strămoși ai omului a fost acoperită de ape
Craniul unui Homo erectus, un strămoș uman străvechi, a fost descoperit la peste 140.000 de ani după ce a fost îngropat pentru prima dată, fiind conservat sub straturi de nămol și nisip în strâmtoarea Madura, între insulele Java și Madura.
Experții spun că situl ar putea fi prima dovadă fizică a unei lumi pierdute, o masă de pământ preistorică cunoscută sub numele de Sundaland, care a unit odată Asia de Sud-Est într-o vastă câmpie tropicală.
Citește și: Enigma orașului antic din Marea Neagră, despre care cercetătorii susțin că ar fi Atlantida
Alături de oasele craniului, cercetătorii au recuperat 6.000 de fosile de animale din 36 de specii, inclusiv cele ale dragonilor de Komodo, bivolilor, căprioarelor și elefanților.
Unele dintre acestea aveau urme de tăieturi deliberate, ceea ce este o dovadă că primii oameni practicau strategii avansate de vânătoare.
Aceste descoperiri oferă o perspectivă rară asupra vieții oamenilor din preistorie și asupra ținuturilor Sundaland, acum dispărute.
Fosilele au fost descoperite de minerii de nisip maritim în 2011, însă experții au stabilit doar recent vârsta și specia acestora, marcând o etapă importantă în paleoantropologie.
Homo erectus au fost strămoși ai omului modern - Foto: Profimedia Images (cu rol ilustrativ)
„Această perioadă se caracterizează printr-o mare diversitate morfologică și mobilitate a populațiilor de hominini din regiune”, a declarat Harold Berghuis, arheolog la Universitatea Leiden din Olanda, care a condus investigația.
Între 14.000 și 7.000 de ani în urmă, topirea ghețarilor a determinat creșterea nivelului mării cu peste 120 de metri, scufundând câmpiile joase din Sundaland.
Citește și: Piramida scufundată care rescrie istoria omenirii. Construcția a fost ridicată acum 12.000 de ani
Descoperirea a început în timpul exploatării nisipului marin din strâmtoarea Madura, unde dragarea a adus la suprafață resturi fosilizate.
La un sit de recuperare de lângă Surabaya, muncitorii au găsit peste 6 000 de fosile de vertebrate, împreună cu două fragmente de craniu uman, scrie Daily Mail.
Recunoscând importanța acestora, oamenii de știință au demarat cercetări detaliate, colectând și catalogând cu atenție descoperirile în vederea studierii.
Homo erectus, unul dintre strămoșii omului actual
Pentru a înțelege descoperirea, cercetătorii au analizat straturile de sedimente în care au fost găsite fosilele și au scos la iveală un sistem de văi îngropate ale străvechiului râu Solo, care curgea odinioară spre est prin platoul Sunda, acum scufundat.
Sedimentele din vale indică un ecosistem fluvial înfloritor în timpul Pleistocenului mijlociu târziu.
Homo erectus a marcat un punct de cotitură major în evoluția umană. Ei au fost primii oameni primitivi care ne semănau mai mult, cu corpuri mai înalte, mai musculoase, picioare mai lungi și brațe mai scurte.
Datarea depozitelor a fost esențială. Cercetătorii au folosit luminescența stimulată optic (OSL) pe granulele de cuarț pentru a determina când sedimentele au fost expuse ultima dată la lumina soarelui.
Acest lucru a plasat umplutura văii și fosilele între aproximativ 162.000 și 119.000 de ani în urmă, în cadrul epocii pleistocenului mijlociu târziu.
Cele două fragmente de craniu de Homo erectus, un os frontal și unul parietal, au fost comparate cu fosilele cunoscute de Homo erectus din situl Sambungmacan din Java.
Potrivirea strânsă a confirmat fosilele din strâmtoarea Madura ca fiind Homo erectus, extinzând aria de răspândire cunoscută a speciei în regiunea Sundaland, acum scufundată.
Acest sit este considerat acum prima localitate subacvatică de fosile de hominini din Sundaland.
Citește și: VIDEO Un drum din cărămizi galbene, descoperit pe fundul Oceanului Pacific. Unde ar fi putut duce?
Echipa a găsit, de asemenea, fosile ale unui gen dispărut de mamifere mari erbivore asemănătoare elefanților moderni, cunoscut sub numele de Stegodon. Această creatură putea ajunge până la 4 metri înălțime la umăr și o greutate de 10 tone.
Molarii lor aveau mai multe crestături decât ai elefanților timpurii, dar mai puține decât ai elefanților moderni, indicând un stadiu evolutiv intermediar.
De asemenea, au fost descoperite diverse tipuri de resturi de căprioare, inclusiv oase și dinți din mai multe specii, ceea ce indică o populație de căprioare diversă și sănătoasă.
Prezența căprioarelor este semnificativă deoarece acestea sunt indicatori cheie ai mediului care a existat cândva, de obicei păduri deschise sau pășuni cu suficientă apă și vegetație pentru a susține animalele care pasc și se hrănesc.
Aceste căprioare ar fi fost o sursă importantă de hrană pentru prădători, inclusiv pentru primii oameni.
Berghuis și echipa sa demonstrează cum combinarea metodelor geologice, arheologice și paleoambientale poate dezvălui capitole pierdute ale istoriei umane ascunse sub mare.
Între 14 000 și 7 000 de ani în urmă, topirea ghețarilor a ridicat nivelul global al mărilor cu peste 120 de metri, scufundând câmpiile joase din Sundaland. Comunități întregi au fost nevoite să se refugieze în interior sau pe insule mai înalte.
Fosilele din strâmtoarea Madura sunt doar o piesă a unui puzzle care se întinde pe continente și pe milenii.
Pe măsură ce tehnologia de explorare subacvatică avansează, oamenii de știință speră să descopere orașele, fermele și amintirile lăsate în urmă în ținuturile înecate.
