Regizorul Dinu Cernescu susține că soția lui Ștefan Iordache ar fi refuzat să se trateze de rinichi pentru a fi mai repede aproape de Iordache care murise în 2008. Îl va urma curând.
„Frumosul din amintire vine de la tot ce-a fost. Fiecare femeie m-a învăţat în felul ei, cum să iubesc. Stela exploda de viaţă, era debordantă; Irina, profundă, căutându-şi reazem pe visare. Şi în suflet port lumina. Ea vine de la soţia mea, Mihaela.
Stela era debordantă
La un bal, pe cheiul gârlei Facultăţii de Medicină am cunoscut o coafeză. M-a luat la ea, undeva pe 13 Septembrie, am descoperit taina… S-a descurcat cu mine, că avea şi un copil. Devenisem bărbat. Relaţia asta a durat vreo săptămână. Stela fusese una dintre iubirile mele din tinereţe… Viaţa te desparte de oameni fără explicaţii şi fără un motiv, evident.
Citește și: Dinică ar fi avut 89 ani. Băiat de cartier, respins la „teatru”. Își întâlnește iubirea la 60 de ani
A urmat Irina Petrescu. Am iubit-o şi eu, atunci, pentru iubirea ei. Dar, ca într-o telenovelă caraghioasă, părinţii ei nu m-au vrut. Cu tatăl ei am avut câteva discuţii. Mi-a spus în faţă: «Cum îţi imaginezi că eu, un doctor, o să-mi las fiica să se mărite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?» Dădusem probe pentru filmul «Duminică la ora şase». Aveam parteneră pe Irina. După câteva zile m-a sunat asistentul regizorului să-mi spună că nu voi mai fi distribuit. Părinţii Irinei nu erau de acord.
Irina, iubirea imposibilă
Pe soţia mea am cunoscut-o la Mamaia. Mi-a prezentat-o George Banu într-o cârciumă. Era nepoata marelui Tonitza, asistentă la Institutul de Teatru. Imaginaţi-vă scena: eu, ziua, cu chiloţi tetra atârnând, seara, îmbrăcat într-o cămăşuţă ca vai de mine cu nişte blugi strâmţi şi scurţi, croiţi de tata dintr-un material „antijeg”, discutând despre impresionişti.
Mihaela era cu mama sa, m-au invitat la hotel să fac un duş. Mi-au împrumutat nişte bani, că eu trebuia să plec şi ele rămâneau. După două-trei luni de plimbări m-am hotărât să o prezint lui tata-mare la Calafat. După ce s-a mirat el aşa, când Mihaela s-a dus în camera cealaltă să pregătească masa, tata-mare zice: <<Măi, Nică, mă, asta nu-i ţigancă?>> E olteancă. <<Fugi, bre de aici, că-i ţigancă. Ce oltean ai văzut tu aşa negru?>>Era frumoasă, cu sufletul curat, deşteaptă, cu picioarele pe pământ, gospodină. Mihaela a fost şansa vieţii mele!”, a scris în cartea biografică Ștefan Iordache.
L-a urmat la scurt timp
Mihaela Tonitza Iordache este nepoata pictorului Nicolae Tonitza. A fost profesor universitar doctor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale (UNATC) din Bucureşti.
La înmormântarea lui Ştefan Iordache, din 14 septembrie 2008, la cimitirul din comuna Gruiu, pe coroana din partea soţiei sale, Michaela Tonitza Iordache, scria doar atât: „Aşteaptă-mă!". Actorul Ştefan Iordache, bărbatul care mărturisea că i-a fost Michaelei „şi soţ, şi iubit, şi fiu" timp de 40 de ani, nu şi-a aşteptat jumătatea prea mult. Doar un an şi jumătate.
Mihaela Tonitza Iordache s-a stins, la 67 de ani, pe 13 martie 2010.
O mărturie
„În 1969, la Mamaia, exact ca în Pisicile Aristocrate, fata uneia dintre familiile cele mai exclusiviste din Craiova, nepoata marelui pictor Nicolae Tonitza – cunoaşte un tânăr golănaş, slab ca o pisică nemâncată, înarmat doar cu nişte izmene tetra care-i atârnau, dar care avea un farmec fascinant.
Tânăra este subjugată de strania apariţie şi după un an îi devine nevastă, iubită şi sclavă pentru tot restul zilelor ei.
Mihaela a fost pentru Ştefan întruchiparea devotamentului dus până la limite neînchipuite.
Mihaela nu era numai nevasta lui Ştefan, era şi admiratoarea lui, dar şi criticul cel mai exigent. El a avut norocul să aibă în femeia de lângă el pe cea care i-a corectat gesturile şi apucăturile, care a ştiut întotdeauna să găsească o ieşire elegantă din orice situaţie neplăcută...
Și slavă Domnului, o lungă perioadă, Ştefan a fost un «maestro» în a se băga în situaţii imposibile. Dar Mihaela a încasat, a digerat şi încetul cu încetul, tactul ei deosebit, dar şi fondul de aur al lui Ştefan au făcut să apară după un timp domnul care aducea cu el nobleţea rolurilor.
Da, Mihaela Tonitza Iordache este a doua persoană care a jucat un rol important în cariera mea. Profesor universitar, şef de catedră – foarte iubită şi preţuită de studenţi – Mihaela era un intelectual de prima mână. O rugam să scrie cărţi pentru că avea talent şi o făcea cu uşurinţă. Când insistam – tăcea şi zâmbea obosit...
Ştiam cât este de bolnavă, că nu mai poate să meargă, că rinichii ei de-abia mai funcţionau.
Că iubita desăvârşită nu a înţeles să-i supravieţuiască lui Ştefan şi refuză doctoriile. S-a stins înconjurată de mari doctori care nu puteau totuşi lupta cu cineva care nu mai voia să trăiască.
Vor rămâne un cuplu rar întâlnit Ştefan şi Mihaela”, a scris Dinu Cernescu
Mărturie terifiantă: Alcoolul mă ajută să mă limpezesc
Mihaela a iubit un bărbat dificil, crescut în Rahova printre derbedei care nu și-a ascuns prietenia cu paharul.
„Meseria noastră îţi cere să trăieşti cu intensitate, uneori până la paroxism. Nu mai ai o stare normală când eşti pe scenă. Ieşi din tine devii altcineva, umbli cu Dumnezeu sau cu Diavolul. Nu ştiu cum de nu înnebunesc actorii, cum de n-am înnebunit şi eu trecând prin atâtea stări! Ai nevoie de o eliberare şi alcoolul te ajută. Îţi este prieten. Dar îţi poate deveni şi duşman.
Recunosc, uneori n-am ştiut să mă stăpânesc. În timpul repetiţiilor, înainte sau în ziua spectacolului, nu beau niciodată. Şi am repetat şi am jucat foarte mult. Cu două zile înainte de spectacol mă retrag. Atunci nu mai vreau să ştiu de alcool. Pentru că, dacă greşesc, vreau să greşesc lucid. În timpul unui spectacol slăbesc două-trei kilograme. Mă deshidratez şi atunci trebuie să beau. Măcar o bere. Cobor de pe scenă, nu pot mânca nimic vreo trei-patru ore. Alcoolul mă ajută să mă limpezesc”, mărturisea actorul.
