Enikő Szilágyi a fost una dintre cele mia frumoase și mai talentate actrițe din România anilor 70 și 80. Enikő Szilágyi s-a născut în 19 decembrie 1952, în Cluj. Absolventă a Institutului de Teatru din Târgu Mureș (promoția 1978), a jucat apoi pe scene din Târgu Mureș și Cluj-Napoca.
Citește și: Artistul adulat pe marile scene ale lumii, condamnat la moarte în România. Era prieten cu Pavarotti
Enikő Szilágyi a fost remarcată de regizori importanți, debutând în film la numai 18 ani și interpretând peste 20 de roluri în fillme precum: “Secretul lui Bachus", "Ultima noapte de dragoste", "Capcana mercenarilor", "Horea", "Bietul Ioanide" sau "Misterele Bucureştilor".
A apărut alături de Adrian Pintea pe coperta Revistei Cinema din 1981. Alături de el joacă în „Iancu Jianu haiduc” și „Iancu Jianu Zapciul”.
Citește și: Gheorghe Zamfir, divorț de femeia care îl șantaja că se sinucide. Falit, este salvat de un înger
Fuga din țară
Enikő a părăsit România în vara anului 1988, cu jumătate de an înaintea Revoluției din 1989. A rămas în OIccident după o excursie cu soțul său. Aproape au fost forțați să rămână în Occident, Securitatea urmărindu-i pas cu pas în țară.
Ea s-a stabilit în Olanda. În paralel juca piese de teatru în Ungaria, dar vocea ei minunată a determinat-o să facă o schimbare în carieră.
Avea o voce de mezzo-soprană
S-a afirmat pe scenele muzicale din Franța și Belgia, abordând un repertoriu aparte: piese din repertoriul unor mari cântăreți: Edith Piaf, Jacques Brel, Maria Tănase sau din creația unor compozitori ca: Jean Musy sau Kurt Weill.
După şase luni în Olanda, cuplul a luat drumul Belgiei, apoi, destinul a făcut ca Eniko şi soţul ei să ajungă la Paris. Din 2005, locuiesc într-un cartier select din centrul capitalei franceze, Saint Germain, unde au vecini celebri, ca Isabelle Huppert şi Catherine Deneuve.
„A mărturisit că, în ciuda semnalelor pe care le primeşte de la admiratorii care i-au rămas fideli, nici un organizator de spectacole nu a invitat-o vreodată să cânte în România. Ea e deschisă oricărei colaborări şi ar veni cu drag. “România este ţara şi sufletul meu, tot ce am realizat şi realizez este datorită ţării mele dragi şi oamenilor minunaţi care m-au educat şi m-au iubit. Sper să mă mai întorc. Dacă mă vor chema…”, a declarat artista pentru Libertatea în 2016.
Un portret european
„Pare bizar dar pe Eniko am cunoscut-o la un fel de serbare câmpenească a Legiunii Străine la Fortul Nogent de lângă Paris!…
Da,da, actriţa Eniko Szilagyi, cea care ne-a rămas în minte tuturor prin rolurile ei în teatru şi în film…care a jucat o bună bucată de vreme pe scena Naţionalului târg-mureşean. Şi dacă nu mai aveţi noutăţi despre ea, vă voi spune eu. Ei bine Eniko e una din cele mai europene artiste pe care le cunosc, dacă pot să spun asta…
Ce căutam amândouă la fortul Legion étrangère ? Ei bine, asta e o altă poveste, colaterală, poate de povestit altădată, să zicem că eram amândouă invitate acolo pentru o serbare câmpenească, cu diferite gustări militare … într-un decor neobişnuit dar plăcut, chiar în interiorul fortului… la vreo douăzeci de kilometri la sud est de Paris. Dar ce a mai făcut Eniko după ce a plecat din România ?
Căci despre cea din România ne aducem aminte cu toţii.Pot să vă spun că a avut trei evoluţii diferite în cele trei ţări în care s-a instalat, adică Ungaria, Belgia şi Franţa. A făcut în continuare teatru în Ungaria şi apoi, după ce s-a tras spre zona franceză a Europei s-a lansat într-o carieră de o factură cu totul aparte, acompaniată de un pianist şi evoluând într-un un repertoriu de-a dreptul curajos.
De ce zic asta?
Pentru că a început de pildă să cânte repertoriul cântăreţei Barbara care este pentru francezi un fel de mit.
Să te atingi de îngerul lor sfânt şi să ai şi succes, asta da, provocare. Ce mai cântă Eniko ? Păi, nici mai mult nici mai puţin decât repertoriul Mariei Tănase, şi a făcut succes şi cu acest lucru.
Eniko Szilagyi şi-a făcut loc în lumea pariziană, a făcut concerte pe scene diverse, la Théâtre de la Vieille Grille – Un kaddish pour Barbara ,de pildă .
Alt spectacol, de astă dată pe o scenă din estul Parisului ,L’Archipel cinema–theatre – (în boulevard de Strasbourg) se cheamă :Eniko Szilagyi chante Kurt,WEILL, Boris Vian, potrivit Cleopatrei Lorințiu. Sursa AICI
A fost numită „Regina singuratică”
„O femeie specială, o personalitate specială, o viață specială, o carieră specială. Enikő Szilágyi este o artistă care sparge barierele. O actriță care depășește granițele, creează genuri.
Ádám Nádasdy a numit-o chiar așa: regina singuratică. Într-adevăr, există ceva de regină la ea, cred, stând în sufrageria apartamentului ei din Budapesta, privind și ascultând. Dar ea nu este "doar" o regină și nu este deloc singuratică. Este o artistă care creează lumi în jurul ei, în orice țară și în orice limbă se adresează publicului său. Da, creația este un lucru singuratic - dar creează o comunitate”, se arată într-o prezentare făcută artistei. Sursa AICI
„Nu am făcut niciodată compromisuri, iar uneori acest lucru a avut consecințe grave. Pentru mine, este foarte important ca, atunci când privesc în urmă la cei 25 de ani de muncă, să nu am de ce să-mi fie rușine. Profesia mea este o vocație, un proces de învățare constantă, un antrenament fizic și mental de reînnoire care îmi umple viața. Este sanctuarul meu, grădina mea de secrete.
Este plină de culoare, incitantă, provocatoare, plină de întâlniri, un labirint de agonii, lupte, îndoieli. Îmi place să fiu singură”, a scris chiar Enikő Szilágyi pe blogul personal.
Câteva repere artistice
„Ce de roluri extrordinare a făcut ea în teatru, deopotrivă român şi maghiar ,în România şi în Ungaria, mă uit doar la câteva titluri căci a jucat în piese de Marguerite Duras,Samuel Beckett, Heiner Müller, Gábor Görgey, Luigi Pirandello, András Visky, Euripide (în Électre era, Clytemnestre)în Ibsen, în Pam Gem, rolul Marlène în Marlène Dietrich).
Apoi a fost Marie Stuart în piesa cu acelaşi nume de Friedrich Schiller şi în adaptarea după Feodor Dostoïevski , Crimă şi pedeapsă, înThorton Wilder, Eduardo de Filippo, Federico García Lorca,Carlo Goldoni ( în Mirandolina)în Viktor Jacobi ,Eugene O’Neill, Arthur Miller,László Németh, William Shakespeare, Bertolt Brecht, George Bernard Shaw şi Ion Luca Caragiale…Lista e evident incompletă…
A trecut ceva şi de la rolurile ei din filmele « Domnişoara Aurica » sau din comedia lui Saizescu, Secretul lui Bachus , din Ultima noapte de dragoste în care a distribuit-o Sergiu Nicolaescu ,din Falansterul lui Savel Ştiopu sau din Capcana mercenarilor , în Horea sau în Bietul Ioanide…sau în Misterele Bucureştilor al lui Nicolae Mărgineanu.
Ce mai roluri de film şi de teatru a făcut Eniko în România! Mie o să îmi rămînă pentru mereu imaginea ei din personajul Mona, din Steaua fără nume pusă în scenă pentru Teatrul de televiziune de regizorul Eugen Todoran”, potrivit aceleiași surse.
