Elvira Popescu, considerată cea mai frumoasă actriță din România, va avea parte de un mare succes și în Franța. Ea va deveni contesă după căsătoria cu cel de-al treilea său soț.
O sală a teatrului parizian Marigny şi cinematograful Institutului Francez din Bucuresti poartă numele Elvira Popescu, De asemenea, un cinematograf din București îi poartă numele.
„Când apărea Elvira Popescu pe scenă, un fluid magnetic străbătea sala. Orice piesă, oricât de slabă, căpăta viaţă şi orice spectacol începea să strălucească. Spectatorii nu o lăsau să plece de pe scenă, iar aplauzele şi bisurile nu mai conteneau”, scria criticul de film Jerzy Toeplitz.
Cea mai frumoasă actriță din România are parte de 3 divorțuri. Disperat, ultimul soț se sinucide
A fost o celebritate a teatrului în perioada interbelică, atât în România, cât şi în Franţa. Ea a fost supranumită de francezi "Notre Dame de Théâtre", actriţa Elvira Popescu (Popesco) s-a născut la 10 mai 1896, la Bucureşti.
A fost eleva lui C.I. Nottara şi a Aristizzei Romanescu Şi-a făcut debutul la doar 16 ani, dintr-o întâmplare. Actriţa care urma să joace în piesa de pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti s-a îmbolnăvit şi Elvira a fost cea desemnată să o înlocuiască.
A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, în 1913. Studentă fiind, a interpretat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti rolul Ileana Cosânzeana din piesa lui Victor Eftimiu "Înşir-te mărgărite", potrivit volumului "Membrii Academiei Române (1866-2003)".
Citește și: Stela Enache dorește să moară demn și brusc. „Să nu cad pe capul nimănui”. Speră la un singur ajutor
După absolvire a fost angajată la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde a figurat în distribuţia pieselor "Uliul" de Fr. de Croisset, "Trandafirii roşii" de Zaharia Bârsan, "Lacrimi luminoase" de Emil Nicolau. În 1916 i s-a încredinţat rolul Tofana din "Patima roşie" a lui Mihail Sorbul, iar după Primul Război Mondial a mai jucat în "Suzette" de E. Brieux, "Rozina" de Claudia Milian-Minulescu, "În întuneric" de N. Beldiceanu.
Citește și: Recunoașteți personajul? Compune șlagăre nemuritoare. Moare uitată. Trupul, găsit după câteva zile
În toamna anului 1918 a intrat în Asociaţia teatrală particulară "Excelsior", alături de George Storin, Ion Manolescu, Aura Buzescu ş.a., apărând în "Să nu-ţi faci idoli", piesă scrisă special pentru ea de Adrian Verea.
A jucat şi pe scena Teatrului "Modern", în "La glu" de J. Richepin şi "Culcuşul miresei" de Félix Gandera. Împreună cu I. Iancovescu a înfiinţat, în 1922, o companie teatrală - "Teatrul Mic", în care a apărut în "Grădina lui Dumnezeu" de R. de Flers şi A. de Caillavet, "Paznicul de noapte" de Sacha Guitry, "Triunghiul" de L. Verneuil, "Două pamflete" de T. Bernard şi A. Athis ş.a.
În cinematografie a debutat în pelicula "Independenţa României" (1912), urmată de "Ţigăncuşa de la iatac" (1923), potrivit volumului "1234 cineaşti români" (Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1996).
O viață amoroasă încurcată
După ce a ajuns la Teatrul National, s-a măritat cu comediantul Aurel Athanasescu. Cu el a avut o fetiţă, Tatiana, care a rămas unicul ei copil, deşi şirul căsătoriilor a continuat. După divorţul de comediant, Elvira Popescu l-a luat de soţ pe Manolescu Strunga, ministrul Finanţelor şi Agriculturii la vremea respectivă. A divorţat de ministru când s-a decis să plece în Franţa şi, se spune, legase deja o relaţie amoroasă cu un cunoscut scriitor francez.
În 1923, dramaturgul şi actorul Louis Verneuil a convins-o să plece din România. A scris pentru ea și i-a oferit rolul principal în comedia sa "Ma cousine de Varsovie" şi un contract la "Théâtre Michel".
În interpretarea Elvirei, comedia „Verişoara din Varşovia” a avut peste 1.000 de reprezentaţii. Francezii au fost fascinaţi de frumuseţea actriţei românce.
Elvira a cochetat şi cu cinematografia şi a jucat alături de Alain Delon şi Claudia Cardinale.
Soțul s-a sinucis
Elvira s-a căsătorit cu baronul Maximilien Sébastien Foy, care a devenit ulterior conte. Aşa a ajuns actriţa Elvira Popescu, din Bucureşti, contesă de Foy în Franţa. Verneuil, cel care o propulsase pe scenele pariziene, a suferit atât de tare după despărţirea de actriţa româncă încât a suferit o depresie. A plecat în America şi a revenit la Paris după încheierea războiului.
S-a sinucis în 1952, într-o cameră de hotel din Franţa, lăsând în urmă trei testamente, toate valabile, dintre care două o numea moştenitoare pe Elvira Popescu, scrie historia.ro
În Franţa a condus unele companii particulare precum Theatre Marigny şi Theatre de Paris şi a jucat în filme precum "Idolul Parisului" (1936, regia Julien Duvivier), "Pensiunea burlacilor" (1939, regia Sacha Guitry), "Austerlitz" (1959, regia Abel Gance), "În plin soare" (1959, regia Rene Clement).
Actriţa a apărut ultima dată la televiziune în serialul "La Voyante", în 1972, iar ultimul său spectacol de teatru a fost piesa "La Mamma", scrisă special pentru ea de André Roussin.
Elvira Popescu a devenit membru de onoare din străinătate al Academiei Române la 31 mai 1993. A fost distinsă cu premiul "Moličre" pentru cea mai bună actriţă, decernat de asociaţia actorilor francezi, şi de două ori, cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte distincţii ale statului francez.
A murit la 11 decembrie 1993, la Paris. Avea 99 de ani.
