600 de lungmetraje au fost realizate în România după cel de Al Doilea Război Mondial până în 1989. Un proiect drag comuniștilor a fost „epopeea națională cinematografică”, filme istorice, o mitologie națională dominată de un panteon laic de personalități istorico-mitice.
Dictatorul Nicolae Ceaușescu era pasionat de filmele realizate în România și s-a lăudat că le-a văzut pe toate.
Interesul liderului comunist a venit cu un avantaj: statul a investit masiv în dotarea studiorilor cinematografice, care aveau tehnologie de ultimă oră, „mai bună decât la Hollywood”, după cum declara la acea vreme regizorul american de origine română Jean Negulescu, a explicat istoricul Bogdan Jitea, autorul studiului „Cinema în RSR. Conformism și disidență în industria ceaușistă de film”.
Au fost sau nu americanii interesați
Un film care a atras atenția la Hollywood a fost filmul istoric Mihai Viteazu. SUA voia ca filmul să fie o coproducție și i-au propus pe: Orson Welles – împăratul Rudolf, Laurence Harvey – sultanul turc, Elisabeth Taylor şi Richard Burton – cuplul Bathory, spune regizorul filmului, Sergiu Nicolaescu.
"Când m-am hotărât să fac „Mihai Viteazul“, americanii au auzit de acest lucru. Îmi aduc aminte că a fost o luptă grea, dusă de Titus Popovici şi de mine, pentru a realiza acest film.
Distribuția Occidentală din „Mihai Viteazu” tăiată la partid
După succesul internaţional al filmului „Dacii“, firma americană Columbia a confirmat dorinţa de a produce filmul, alături de noi. Îmi dădeau nişte actori fabuloşi: Orson Welles – împăratul Rudolf, Laurence Harvey – sultanul turc, Elisabeth Taylor şi Richard Burton – cuplul Bathory, iar Kirk Douglas şi Charlton Heston concurau pentru rolul lui Mihai Viteazul. În plus, americanii ofereau 4 milioane de dolari pentru producţia filmului.
Cu aceşti bani filmul ar fi fost de patru ori mai bogat. Eram constrâns de timp. În ultima zi, m-am dus la Comitetul Central, la Niculescu-Mizil, care era secretar, am rămas în birou, iar el s-a dus la Ceauşescu să obţină aprobare. Mi-a zis că e în regulă. Trebuia să zbor cu avionul în ziua aceea. După ce am primit aprobarea, m-am urcat în avion. Avionul a plecat. Pe pistă, în timp ce se ridica de la sol, a apărut o maşină. Cineva a urcat în avion şi mi-a spus să cobor.
Am fost dus la Comitetul Central şi acelaşi Niculescu-Mizil mi-a spus că nu se mai aprobă. Totul s-a spulberat când Ceauşescu a hotărât să fie făcut numai cu actori români. Despre această întâmplare, Titus Popovici mi-a povestit că Mircea Albulescu ar fi făcut o scrisoare să nu se facă filmul cu actori americani. În realitate, se pare că a fost însuşi Titus Popovici, pentru că s-a mai repetat povestea. El bănuia că în momentul în care americanii iscălesc contractul urmau să facă modificări şi aruncau în aer subiectul pe care el îl scrisese", povestea într-un interviu pentru Historia, regizorul Sergiu Nicolaescu.
Face Mihai Viteazul dragoste în filme?
De exemplu, pentru filmul „Mihai Viteazul”, Titus Popovici și Sergiu Nicolaescu veniseră cu un scenariu în care voiau să îl umanizeze pe voevod, inclusiv prin scene amoroase.
„Ceaușescu intervine și spune că știm foarte bine că Mihai Viteazul a iubit la viața lui, a făcut dragoste, dar aceste teme sunt marginale și să le tratăm ca atare. Pe noi ne interesează faptele lui de arme și politice”, a arătat Bogdan Jitea.
Potrivit procesului verbal al ședinței de partid în care s-a discutat despre acest film, Nicolae Ceaușescu a cerut ca scenele de amor să fie eliminate.
„Eu sunt de acord că și Mihai Viteazul a făcut dragoste, dar trebuie să știm ce să redăm, tovarăși. Să redăm și dragostea lui Mihai Viteazul, eu nu sunt împotrivă, dar dacă aceasta a avut rolul dominant în activitatea lui Mihai Viteazul, sau dacă este numai ceva lăturalnicm atunci să o tratăm lăturalnic”, a cerut Nicolae Ceaușescu, conform cărții „Cinema în RSR”.
Așa au căzut scenele de amor ale voievodului.
Citește și: VIDEO Ceaușescu despre Mihai Viteazul: „Sunt de acord că a făcut dragoste, dar să știm ce să redăm”
De ce a fost alea Amza Pellea să îl joace pe Mihai Viteazul
„Nu, domnule, ţipa Titus Popovici, dacă i se dă lui ()lui Nicolaescu n.red.) rolul Mihai Viteazul, mă sinucid”. Devenea mai inteligibil. Regizorul nu avea experienţă de interpret, nu mai jucase într-un rol principal. La câteva zile, am fost chemat de Consiliul Cultural să văd probe cu mai mulţi actori în rolul domnitorului român. Mi s-a spus că aşa se obişnuieşte, iar cazul de faţă era ieşit din comun, filmul aflându-se în atenţia secretarului general (Nicolae Ceaușescu n.n.).
Mă rog, am asistat, de faţă şi cu şefii Consiliului, cu Titus, Sergiu Nicolaescu şi alţi cineaşti. Mie mi s-a părut mai dezinvolt în rol Amza Pellea, spre bucuria abia ţinută în frâu a lui Titus. Nicolaescu avea o poză mai sugestivă, de masculinitate medievală hieratică, precum a asceţilor şi cruzilor cavaleri cruciaţi, dar îşi mişca gura rigid şi, când vorbea, obrazul îi rămânea imobil, lipsit de expresie.
Poate nici Amza Pellea nu reprezenta distribuţia ideală, dar pentru el pledau date personale mai relevante. Toată lumea a optat pentru marele actor, nemuritor în amintirea românilor prin deliciosul „Nea Mărin””, a scris în autobiografia sa l Dumitru Popescu ”Dumnezeu”. Acesta era președintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste.
