Descoperirea ce poate rescrie istoria lumii. Arheologii ar fi găsit dovezi ale unei civilizații avansate distruse de un potop global în urmă cu 20.000 de ani, o descoperire care ar putea rescrie istoria umanității.
Descoperirea ce poate rescrie istoria lumii. Când ar fi avut loc un Potop apocaliptic, de fapt?
Săpăturile arheologice efectuate la Tell Fara, în Irak, în anii 1930, au scos la iveală așezări vechi de peste 5.000 de ani, dintr-o perioadă cunoscută pentru apariția scrierii cuneiforme, a guvernării centralizate și a organizării urbane complexe.
Tell Fara a fost considerat mult timp un oraș-stat sumerian cheie, oferind indicii vitale despre civilizația timpurie, rețelele comerciale și practicile administrative.
Dar, sub așezări, cercetătorii au descoperit un strat gros de argilă galbenă și nisip - un „strat de inundație” - care indică o inundație masivă care precede așezările cunoscute.
Citește și: Arca lui Noe din Biblie, găsită pe Muntele Ararat? Ce s-a întâmplat cu corabia salvatoare a omenirii
Astfel de depozite se depun de obicei pe terenuri deja locuite, ridicând posibilitatea ca o civilizație și mai veche să fi fost îngropată și ștearsă de apele cataclismice.
Depozite similare de inundații au fost documentate la Ur și Kish în Mesopotamia, Harappa în Valea Indusului și chiar la vechile așezări de pe Nil din Egipt.
Repetarea acestor straturi catastrofale pe mai multe continente sugerează că întregi comunități din întreaga lume ar fi putut fi distruse de inundații bruște, lăsând în urmă doar mituri și urme arheologice fragmentare.
Așezarea Tell Fara, din Irak, a fost descoperită în anii '30 - Foto: arhiva
Cercetătorul independent Matt LaCroix a declarat pentru Daily Mail că înregistrările geologice indică un dezastru global în urmă cu aproximativ 20.000 de ani. „Nimic din ultimii 11.000 de ani nu se apropie măcar de a explica acest lucru”, a spus el.
El a adăugat că evenimentele climatice bruște ar fi putut declanșa inundații suficient de puternice încât să inspire mituri întâlnite în diferite culturi.
„O catastrofă globală de această amploare ar fi putut distruge comunități întregi, lăsând în urmă doar fragmente de cultură și memorie.”
Înregistrările din nucleele de gheață relevă schimbări climatice bruște, inclusiv răcirea Younger Dryas de acum aproximativ 12.800 de ani, care, potrivit unor cercetători, ar fi putut declanșa inundații catastrofale.
Citește și: Se schimbă istoria? Potopul lui Noe ar fi avut loc la Marea Neagră. Ce s-a întâmplat în România
Însă majoritatea oamenilor de știință susțin că, deși Younger Dryas a provocat schimbări climatice regionale majore, nu există dovezi că ar fi produs o singură inundație globală sau că ar fi distrus o civilizație avansată, ceea ce face ca teoria să fie considerată marginală.
Criticii observă că majoritatea oamenilor din paleoliticul superior erau grupuri mici de vânători-culegători nomazi, lăsând puține dovezi directe ale existenței unor societăți complexe în această perioadă.
În timp ce oamenii de știință universitari resping ideea unui potop global în această perioadă, LaCroix susține că dovezile indică o catastrofă mult mai timpurie și mai mare.
El a datat cataclismul cu aproximativ 20.000 de ani în urmă nu prin descoperiri arheologice directe, ci prin corelarea înregistrărilor geologice cu markeri catastrofici globali.
Pentru a face acest lucru, el a examinat carote de gheață, inele de copaci și resturi vulcanice pentru a identifica perioadele de perturbări extreme la nivel mondial, apoi le-a corelat cu miturile antice despre potop și aliniamentele astronomice.
El a susținut că aceste înregistrări naturale reflectă același eveniment descris în tradițiile antice despre potop.
În opinia sa, dezastrele petrecute acum 12.000 până la 14.500 de ani, precum Younger Dryas, au fost semnificative, dar prea regionale ca amploare pentru a se potrivi cu devastarea pe scară largă descrisă în relatările antice.
Excluzând aceste evenimente ulterioare și combinând mai multe dovezi indirecte, el a concluzionat că doar o catastrofă mult mai veche, posibil cu peste 20.000 de ani în urmă, se potrivește atât cu înregistrările geologice, cât și cu memoria culturală păstrată în mituri.
Dacă este corectă, această cronologie ar împinge originile civilizației cu cel puțin 8.000 de ani în urmă, contestând opinia standard care situează primele orașe în urmă cu aproximativ 5.000-6.000 de ani.
Textele sumeriene antice descriu Šuruppak ca un „oraș pre-diluvian”, casa lui Ziusudra, echivalentul sumerian al lui Noe din Biblie.
