De unde provine expresia „cu sânge albastru”? Am auzit adesea această sintagmă i am luat-o sub formă metaforică, evident. Doar știm că oamenii au sângele roșu.
Dar de unde provine, totuși, expresia? Și, mai ciudat, există oameni care, dintr-un anumit motiv, chiar prezintă această caracteristică a culorii sângelui lor.
De unde provine expresia „cu sânge albastru”? Există oameni care chiar îl au așa. Care este cauza?
În limbajul modern, a spune că o persoană are „sânge albastru” înseamnă a sugera că provine dintr-o moștenire rafinată, cum ar fi regalitatea sau aristocrația.
Termenul a ajuns să însemne că o persoană „cu sânge albastru” este dintr-un neam nobil, adică s-a născut într-o familie bună, respectabilă, tradițională sau aristocratică.
Deși nu este o sintagmă nouă - fiind înregistrată de câteva secole - conotațiile acestei expresii curioase s-au lărgit de-a lungul timpului.
În trecut, termenul „sânge albastru” era, mai degrabă, o definiție distinctă care se referea la nașterea regală.
De exemplu, a spune că o persoană avea „sânge albastru” indica faptul că aceasta aparținea unei linii familiale regale.
Citește și: Cum ne influențează grupa de sânge sănătatea? Anumite persoane sunt predispuse la boli grave
Originile unei expresii atât de curioase au stârnit multe dezbateri de-a lungul secolelor, fiind avansate inclusiv unele sugestii ciudate cu privire la motivul pentru care sângele unei persoane poate fi albastru, în loc de nuanța roșie asociată cu culoarea normală a sângelui.
Expresia a apărut în din Spania Evului Mediu, de la „sangre azul”, care se traduce prin „sânge albastru”.
Această idee se referă la vechile familii din regiunea Castilia din Spania, cărora le plăcea să clarifice puritatea liniei lor de sânge, conform royaltitles.net.
Ele se mândreau cu faptul că nu aveau nicio legătură cu vreuna dintre celelalte națiuni ori familii nobiliare „inferrioare” din acea perioadă care au cunoscuseră felurite amestecuri de sânge, prin căsătorii, mai ales cu cel maur.
Există speculații conform cărora aceste familii nobile din Castilia aveau o piele mai albă, ceea ce ar fi dezvăluit mai mult din venele albastre de dedesubt.
De aici rezultă ideea că aceste familii nobile castiliene puteau fi identificate după pielea lor albă și după culoarea albăstruie a venelor foarte vizibile, adică după „sângele lor albastru”.
Există persoane care, din cauze medicale, pot avea culoarea sângelui albăstruie - Foto: Pixabay - cu rol ilustrativ
Această idee a pielii palide și a venelor vizibile este o explicație populară pentru utilizarea termenului de „sânge albastru”.
Treptat ea s-a extins dincolo de familiile spaniole selecte din vechea Castilie, trecând apoi granițețe Spaniei și aplicându-se oricărui tip de nobil sau aristocrat.
Sugestia este că o viață de petrecere a timpului liber, într-un mediu cald și luxos, este favorabilă unei piei subțiri, albe și palide, adică genul de piele care face ca venele albastre de dedesubt să fie mai vizibile, dându-i o nuanță albăstruie.
Pielea palidă a celor care se bucurau de un stil de viață somptuos al nobilimii contrasta cu pielea bronzată de la soare a clasei muncitoare din Evul Mediu, care petrecea perioade lungi de timp în aer liber.
În această perioadă, orice fel de piele bronzată de soare era un indiciu al muncii la fermă sau în aer liber, deci al unui statut social inferior.
Citește și: Prințesa Mary a Danemarcei, eroina propriului basm. Povestea de dragoste dintr-un pub din Sydney
Dar, dincolo de sensul mai mult metaforic al expresiei, în mod ciudat, chiar există oameni cu „sânge albastru” la propriu.
În termeni medicali, se crede că excesul de cupru în sânge poate face ca sângele să devină albastru.
Având în vedere faptul că dietele regionale pot include grade diferite de anumite minerale, este posibil ca unele linii genealogice îndepărtate să fi fost caracterizate de un sânge mai albastru decât în mod normal.
În cazul în care aceste linii de familie erau legate de un grad de nobilime sau de o moștenire apreciată, este posibil ca termenul „sânge albastru” să fi fost o referință literală la culoarea neobișnuită a sângelui lor.
O altă teorie este aceea că ingerarea de argint poate provoca decolorarea sângelui.
Este ușor de imaginat că membrii familiei regale și aristocrații din epocă ar fi fost mai predispuși să ingereze argint - fie accidental, fie sub formă de urme din paharele de vin sau din vasele de banchet, de exemplu - decât oamenii obișnuiți, care ar fi avut mult mai puțin acces la orice fel de obiecte din argint.
Citește și: VIDEO 6 ani de la moartea Regelui Mihai. A compus o lucrare pentru pian și a scris o piesă de teatru
Cel mai frecvent motiv pentru care sângele devine albastru se datorează efectelor secundare ale anumitor medicamente, substanțe, alimente, cum ar fi anestezicele, unele antibiotice și nitriții (folosiți ca aditivi pentru a împiedica stricarea cărnii).
Ceea ce se întâmplă este că aceste medicamente sau substanțe pot produce o cantitate anormală de metahemoglobină, o formă de hemoglobină care, la niveluri ridicate, provoacă dificultăți în transportul oxigenului, fenomen cunoscut sub numele de „metahemoglobinemie dobândită”.
Acestea sunt, totuși, efecte secundare foarte rare, așa încât „sângele albastru” rămâne, deocamdată, doar apanajul familiilor regale și aristocratice din țările unde acestea încă există.
