De ce trebuie să bați în lemn ca să alungi ghinionul? Cine e omul care a bătut primul?

Când spui ceva bun și te grăbești să bați în lemn, nu faci doar o superstiție fără rost. În spatele obiceiului se află povești străvechi, ritualuri păgâne și chiar simboluri religioase. Dar cine a fost, oare, omul care a pornit totul?

De ce trebuie să bați în lemn ca să alungi ghinionul? Cine e omul care a bătut primul?

Când spunem „bate în lemn”, nu e doar o expresie banală, este un gest străvechi care are menirea de a alunga ghinionul și de a proteja speranțele rostite. Când îndrăznești să spui că ai avut noroc până acum poate că nu te-ai îmbolnăvit în tot anul un impuls te face să atingi ceva de lemn, ca și cum ai transmite lumii că nu vrei să te pomenești că ai „curtat soarta”.

Acest ritual își are rădăcinile într-un vechi animism pagan, în care se credea că spiritele bune sau strămoșii protectori locuiesc în copaci. Atunci, oamenii ajungeau să bate sau să atingă trunchiul unui copac pentru a-i trezi pe acești spirite să le asigure protecție sau ca să le mulțumească pentru norocul primit.

Gestul de a „bate în lemn” a devenit astfel o formă de cerere de sprijin spiritual și de blocare a energiilor rele care ar putea să-i priveze de ceea ce le merge bine. Astfel s-a născut un ritual apotropaeic o acțiune menit să țină răul la distanță.

Pe măsură ce creștinismul răspândea un nou cadru de credință, această superstiție s-a adaptat. Unii și-au apropriat-o simbolic, legând-o de aripa religioasă: lemnul crucii, semnul sacrificiului lui Hristos, devenise un talisman puternic de apărare împotriva ghinionului. Treptat, coexistența ambelor viziuni pagană și creștină a consolidat puterea simbolică a lemnului drept scut împotriva răului.

Citește și: Care a fost soarta tezaurului BNR ascuns la Tismana? Era dublu față de aurul confiscat de Rusia

O altă origine interesantă pare să fie un joc de copii răspândit în Anglia, în secolul al XIX-lea, numit „Tiggy Touchwood”. În acest joc, cine reușea să atingă lemnul fie o ușă, fie un copac era considerat protejat împotriva opririi. Pragmatismul jocurilor copilărești a imitat, în spirit, ideea de a găsi un spațiu sigur. Odată acceptată de adulți, expresia a pătruns în cultură în mod cotidian, fără să mai aibă nevoie de explicații, devenind reflexul universal de precauție.

Ce fac turcii cu acest obicei de a bate în lemn?

Răspândirea acestei practici este impresionantă. În Turcia, oamenii ating de trei ori lemnul, tragându-și și lobul urechii, pentru a alunga deochiul. În Brazilia sau Portugalia, bătaia în lemn este o formă tacită de „oprire” a ghinionului. În Grecia, puțină sperietură se mai oprește cu o atingere a lemnului.

Această diversitate culturală arată un lucru clar: omenirea se unește, subconștient, în gestul de a se împotrivi destinului, într-un act simbolic care dă confort.

Din perspectivă psihologică, atingerea lemnului e un mic ritual anti-anxietate. După ce ai menționat că ai avut noroc, gândul că îl poți pierde îți invadează mintea.

Atingerea lemnului seamănă cu o ancoră letargică te calmează, îți simulează controlul într-o lume imprevizibilă și reduce stresul printr-un act simplu. Ne oferă o iluzie liniștitoare: că vorbele timide nu vor aduce ghinionul.

Citește și Arheologii ar putea să fi găsit locul exact unde a fost îngropat Iisus Hristos. Dovezi tulburătoare

Astăzi, spunem bate în lemn în glumă, înțelegând că nu există spirite norocoase care să ne apere, ci doar o rețetă culturală sănătoasă pentru a ne liniști. Rămâne totuși un gest cu semnificație profundă amprenta comună lăsată de civilizații care au căutat protecție în natură, în religie și în simboluri simple, dar încărcate de sens.