Cum se obține vinul ieftin, vândut la PET-uri, de fapt? Romanii adăugau plumb, acum se apelează la chimie

Sticlele cu vin de pe rafturile supermarketurilor sunt împodobite cu imagini fanteziste și își proclamă cu mândrie regiunea de origine, dar rareori menționează alte ingrediente în afară de struguri. 

Potrivit legii, orice băutură care poartă denumirea de vin trebuie să fie făcută exclusiv din boabe de struguri, adică să aibă apă și zahăr atât cât ies din fructul strivit, fără nicio picătură de adaos. 

Numai că, în realitate, pe rafturile magazinelor noastre se află de multe ori cu totul și cu totul altceva.

Mai ales când vine vorba de vinurile îmbuteliate în sticle de plastic, atractive prin prețul redus pentru mulți oameni.

Cum transformă chimia vinul pe care-l cumpărăm din magazine

Curioasă să afle ce se petrece cu adevărat în această lume misterioasă, americanca Bianca Bosker a renunțat timp de un an și jumătate la activitatea de jurnalistă pentru a se pregăti ca somelier și pentru a obține acces la unități de producție a vinului din întreaga țară. 

În cele din urmă, a descoperit că majoritatea vinurilor sunt departe de a fi atât de „naturale” pe cât cred mulți oameni și că progresele științifice au contribuit la transformarea vinurilor ieftine, Din această experiență s-a născut cartea ei, „Cork Dork”.

„Există o mulțime incredibilă de lucruri pe care nu le înțelegem despre ceea ce face vinul să fie vin - această băutură care îi răscolește pe unii oameni până în adâncul ființei”, spune Bosker, potrivit smithsonianmag.com.

Citește și: Se face mustul. Cât timp nu are alcool băutura după ce a fost făcută? Ce e mustul „tăiat” și cum se prepară?

În special, majoritatea oamenilor nu își dau seama câtă chimie este implicată în fabricarea unui produs despre care se presupune că ar conține doar struguri și drojdie.

Unul dintre motive este că, spre deosebire de alimente și medicamente, producătorii de vin nu sunt obligați să dezvăluie exact ce conține fiecare sticlă. 

Ei trebuie să indice doar concentrația alcoolică și să precizeze dacă vinul conține sulfiți sau anumiți coloranți alimentari.

Pornind de la aceste preferințe de bază, producătorii de vin preiau rolul oamenilor de știință și adaugă puțină aciditate sau intensifică nuanța roșie, astfel încât vinurile să corespundă gusturilor consumatorilor.

În SUA, ei au la dispoziție o listă cu zeci de 60 de aditivi aprobați de autorități care pot fi utilizați pentru a modifica aproape orice caracteristică, de la culoare și aciditate până la consistență.

„Ideea de a modifica strugurii cu ajutorul științei nu este nouă. Romanii, de exemplu, adăugau plumb în vin pentru a-i conferi o consistență mai groasă.

În Evul Mediu, producătorii au început să adauge sulf pentru a păstra vinurile proaspete mai mult timp”, observă Bosker, potrivit sursei citate.

Totuși, începând cu anii 1970, specialiștii în știința vinului de la Universitatea din California, Davis, au dus tehnologia vinificației la un nivel cu totul nou”, afirmă Bosker.

Citește și: Cum se făcea rachiul de vin pe vremea lui Ceaușescu? Modul în care îl poți prepara acasă

Acești pionieri întreprinzători au dezvoltat noi metode de fermentare, menite să împiedice alterarea vinului și să facă producția mai eficientă.

Pe lângă gama largă de aditivi disponibili, producătorii pot comanda astăzi drojdii special concepute pentru a genera anumite arome sau caracteristici ale vinului.

În viitorul apropiat, oamenii de știință ar putea chiar să creeze drojdii de la zero.

Unele vinuri ieftine n-au „văzut” boabă de strugure

Consumatorii asociază cel mai adesea asemenea aditivi cu vinurile ieftine, produse în masă.

Cu toate acestea, chiar și culoarea celor mai scumpe vinuri roșii este adesea intensificată prin folosirea unor concentrate de suc foarte bogate în pigmenți, cunoscute sub denumirile de „mega-roșu” sau „mega-purpuriu”, obținute din alte soiuri de struguri. 

Alte intervenții obișnuite includ adăugarea de acid tartric pentru a compensa aciditatea mai scăzută a strugurilor cultivați în climate mai calde sau adăugarea de zahăr pentru a compensa aciditatea mai ridicată a strugurilor proveniți din regiuni mai reci.

Taninii, substanțe prezente în pielița strugurilor, pot fi adăugați pentru ca vinul să aibă un gust mai „sec”, adică mai puțin dulce. 

Chiar și polizaharidele pot fi folosite pentru a conferi vinului o senzație mai densă în gură, ceea ce înseamnă că gustul persistă mai mult timp pe limbă.

Falsificatorul poate produce nestingherit „vin” tot anul cu costuri minime. Îi trebuie apă de la robinet, alcool etilic, arome, coloranți și un bidon din plastic cu o etichetă convingătoare.

Citește și: VIDEO Cea mai mare cramă din lume se află în Republica Moldova. Deține 1.500.000 de sticle cu vin

„Până acum un an, 80% din vinurile îmbuteliate la peturi de doi litri nu aveau nicio treabă cu strugurii, aceste vinuri erau făcute din alcool, apă, zahăr şi arome. 

Există o firmă în Olanda care produce arome de Riesling, de Fetească, de tot ce vrei. 

Acum, o parte din aceste vinuri sunt un fel de cupaje, au ceva vin în el, 20-30%, în eventualitatea că se face analiză, iar restul e alcool şi arome.

Apoi, un vin îmbuteliat la pet nu are voie să stea mai mult de patru-cinci zile, pentru că vinul este o substanţă vie, lucrează încontinuu. 

Dacă stă în pet, din cauza acizilor organici şi a alcoolului, extrage aroma din pet şi, dacă îl ţii mai mult, simţi aroma din pet în loc de aroma de vin", declara, în 2015, Radu Morariu, directorul general al Patronatului Alcoolului Garant,