Cum se făcea rachiul de vin pe vremea lui Ceaușescu? Această băutură, prescurtată cu tandrețe de consumatorii ei „RDV”, era una dintre licorile preferate ale românilor cu venituri modeste, dar care nu voiau să se lipsească de plăcerea degustării unui pahar de tărie.
Cum se făcea rachiul de vin pe vremea lui Ceaușescu? Modul în care îl poți prepara acasă
Seștie că țuica este făcută doar din prune, în schimb licoarea cu aceeași tărie obținută din orice alt fruct poartă numele de rachiu. La fel se întâmplă și cu cel obținut din strugurii din cae, de regulă, se face vinul.
Un personaj precum Celentano din serialul „Las Fierbinți” ar fi fost, cu siguranță, unul dintre fanii rachiului de vin sau al celui de drojdie, datorită raportului tărie-preț extrem de accesibil și de tentant pentru „profesioniștii” paharului.
Citește și: Cum distingi vinul făcut din struguri de cel falsificat? La ce să fii atent? Testul simplu de făcut
Iar în România comunistă nu erau puține asemenea persoane, inclusiv printre cei care făceau munci grele și voiau să se „anestezieze” rapid ori să vadă lumea cenușie în care trpiau în culori mai optimiste.
Uneori extrem de ieftine, ,,rachiul de vin”, precum și cel ,,de drojdie”, al căror nume era ,,codificat”, de cunoscători dprin prescurtările,,RDV” si ,,RDD”, erau la mare căutare, de aici venind și supranumele acestor băutori, de „drojdieri”
Cel mai ieftin, totodată și cel mai prost, era rachiul de drojdie, adică de tescovină sau boască. Duhnea a mucegai și butoi nespălat de-ți muta nasul, astfel că doar cei mai hotărîți dintre băutori îl puteau suporta.
Etichete ale unor băuturi alcolizate preferate de numeroși români în vremea lui Ceaușescu - Foto: Facebook/Reclame vechi românești
Să reamintim că drojdia sau tescovina sunt resturile (ciorchini, pielițe, sâmburi) ce rezultă din obținerea mustului în teascuri.
Exista și spuma de drojdie. un produs autentic românesc, atunci ca și acum, consumat doar de „cunoscători”, fiind practic, tot un rachiu din vin, conform mizeriaistoriei.wordpress.com.
Denumirea „tehnică” este de „rachiu de drojdie” și se produce din drojdia de vin obţinută prin sedimentarea drojdiilor formate la fermentarea mustului, (fără urme de must sau sedimente).
Fermentarea acesteia trebuie începută imediat ce a fost separată de vin, deoarece se descompune rapid, căpătând un gust neplăcut specific.
Citește și: Cât vin poți bea să îți întărești inima și să nu te doară capul a doua zi? E mai bun alb sau roșu?
Ca și țuica, spuma de drojdie se găsea în mod curent în magazinele Gostat, (prescurtare de la gospodărie agricolă de stat) ca și în depozitele de vinuri. Cu o „tărie” de 36 de grade, prețul era de 24-28 lei/1.000 ml, ulterior, crescând la 33 de lei., potrivit sursei citate
Dacă sunteți interesați să faceți un rachiu de tescovină acasă, trebuie să urmați pașii etapele de mai jos, conform arta-culinara-romaneasca.blogspot.com.
Tescovina mai este cunoscută şi sub numele de: prăştină, marc, pomace, dreve, trevere şi alte denumiri locale.
Tescovina conţine în mare parte părţile solide ale strugurelui ca: pieliţe, sâmburi, resturi de pulpă şi ceva must. In anumite cazuri chiar şi partea lemnoasă a ciorchinelui.
Cei care consumau intensiv rachiul de drojdie au primit porecla de „drojdieri” - Foto: Facebook/Marius Semenic Photography
Cantitatea de tescovină obţinută variază în funcţie de soiul strugurilor şi sistemul de presare.
Tescovina trebuie pusă la fermentare imediat după obţinerea ei. În caz contrar alcoolul din tescovină începe să se evapore şi apare fenomenul de oţeţire.
Sunt cunoscute două sisteme de prelucrare: prin fermentare directă sau prin extragerea sucului şi fermentarea acestuia. Ambele fiind laborioase, se folosesc în sistemul industrial.
Mod de preparare rachiu de vin
Pentru producătorul casnic, se preferă fermentarea tescovinei în adaos cu apă caldă şi 1kg de zahăr/butoi. Se amestecă bine conţinutul şi se pune la fermentat ca la orice rachiu, mai multe despre acest lucru putând citi aici.
Tescovina rezultată în urma presării ciorchinilor cu partea lemnoasă cu tot, va avea un gust ierbos, înţepător, astringent, care chiar prin învechire nu va dispare complet.
Citește și: Cum se prepară țuica fiartă? Rețeta care nu dă greș niciodată. Micile secrete al servirii ei
Din acest motiv este de preferat ca strugurii pentru vin, să fie trecuţi la presare, numai după desciorchinare. În cazul strugurilor roşii sau negri este absolut obligatoriu, conţinutul de tanin fiind ridicat.
Învechirea (maturarea) rachiului de tescovină se face de obicei în butoaie din stejar. În lipsa acestora se pot folosi damigene din sticlă, în care putem introduce câte o crenguţă (14-15cm) de stejar curăţită de scoarţă, pentru culoare şi gust.
Unii producători fac și pun adaosuri cu miere de albine, mai ales de tei. Timpul minim de maturare este de 6 luni.
