Un bărbat ateu de 30 de ani a ajuns să creadă în Dumnezeu după o întâmplare ciudată. Iată ce a descoperit și cum au reușit pacienții lui să îl convingă.
Cum a ajuns un bărbat ateu să creadă în Dumnezeu? „Am văzut viziunile de pe patul de moarte”
Era o zi răcoroasă de toamnă, iar Janssen îl vizita pe Buddy, un client în vârstă, la căsuța sa mică, din cărămidă, situată într-o stradă fără ieșire din Durham, Carolina de Nord. Buddy tocmai își pierduse soția, pe May, imobilizată la pat și afectată de Alzheimer. Janssen, asistent social în centrul de îngrijiri paliative, îi vizita pe cei doi de nouă luni. Nu o auzise pe May vorbind vreodată și o văzuse deschizând ochii o singură dată.
Citește și: Ce spun preoții despre credincioșii care cred în vise, blesteme și magie?
Janssen își făcea mari griji pentru Buddy. El era singurul îngrijitor al soției; nu aveau copii. Ani de zile, Buddy o hrănise, spălase și îmbrăcase pe May fără ajutor. Uneori, deschidea fereastra dormitorului spre grădină ca să-i ofere mirosul florilor. În timp ce muncea în grădină, vorbea cu ea despre viața lor împreună.
În ziua aceea, Janssen observă schimbarea lui Buddy: soarbea viața cu un fel de seninătate nou-născută. Îl copleșise curiozitatea și căută un răspuns.
„Vorbea cu îngerii”, spuse Buddy. „În ultimul moment, Dumnezeu m-a anunțat.”
Referirea la Dumnezeu îl surprinse puțin pe Janssen, Buddy era un om credincios, obişnuit cu Biblia și biserica.
Apoi însă Buddy îi adresă o întrebare neașteptată.
„Vrei să vezi?”
Intră în altă cameră și reveni cu câteva fotografii cu May, făcute înainte de a muri. La prima fotografie, Janssen văzu ceva inexplicabil. Confuzia lui se transforma încet în uimire.
Se întrebă în sinea lui: „Ce naiba se întâmplă?”
Experiențele caracteristice momentelor liminale, lumina caldă la capătul tunelului, un sentiment de fericire, reîntâlnirea cu cei pierduți—sunt frecvent povestite de oameni care au fost aproape de moarte. Janssen, în experiența sa, auzise deseori astfel de mărturii în ultimele clipe ale pacienților săi.
Ce se afla în poze și cum a ajuns ateul să creadă în Dumnezeu?
Însă ceea ce-i arată acele fotografii era altceva o formă de legătură între vii și morți. Acestea se numesc „viziuni pe patul de moarte” sau „viziuni terminale”: pacienți treji care interacționează cu vizitatori misterioși, rude trecute în neființă sau ființe spirituale. Unii ajung să întrebe lucruri enigmatice, gen: „Cine au fost acei oameni drăguți care m-au vizitat noaptea trecută?”, deși nu fusese nimeni acolo.
Pentru mulți pacienți terminali, aceste viziuni sunt mesaje divine. Le reduc frica de moarte și le oferă certitudinea că nu vor fi singuri la trecerea în viața veșnică.
Aceste experiențe au un impact adânc și asupra celor care-i îngrijesc. Janssen, acum 33 de ani, era ateu când a devenit asistent social. Nu discuta despre spiritualitate cu pacienții. Dacă i se cerea să se roage, el evita subiectul.
Citește și: Ce este deochiul provocat de „ochii răi”? Cine poate deochea? Metodele de apărare contra lui
Nu credea nici în viziuni terminale: le atribuia halucinației generate de boală, lipsa oxigenului sau morfină. Era un existențialist convins că nu există viață după moarte, suflet sau ordine morală divină.
Astăzi, însă, Janssen e un adevărat ambasador al dedicat fenomenului viziunilor pe patul de moarte. A scris cărți, a apărut în podcasturi, a publicat articole printre ele și romanul „Light Keepers”, inspirat din experiențe reale de la finalul vieții.
Răspunsul a venit treptat. Nu doar acele fotografii, ci sute de întâlniri tulburătoare cu pacienți și mărturii directe. Una dintre ele fusese un veteran de război, care îl întrebase: „Crezi în fantome?”
