Ce sfat a primit Margareta Pâslaru de la Maria Tănase? Una dintre legendele muzicii ușoare românești își poartă cu aceeași grație, dar și determinare, cele 80 de veri ale vieții.
Puțină lume știe, însă, că, la prima audiție ca interpretă pe care a avut-o la TVR, un „expert” din conducerea televiziunii i-a spus că are voce de „buhai”, instrumentul popular care emite sunete asemănătoare mugetelor de taur.
Ce sfat a primit Margareta Pâslaru de la Maria Tănase? La debut i s-a spus că are voce de „buhai”
Margareta Pâslaru nu mai are nevoie de mari prezentări. E o legendă a muzicii ușoare românești, dar a avut o carieră consistentă și în teatru și film.
S-a născut la 9 iulie 1943, în Bucureşti și, fiind un talent precoce, la vârsta de 4 ani şi jumătate are prima apariţie în public, în rolul copilului din opera „Madame Butterfly” de Puccini, pe scena Operei Naţionale.
În muzica ușoară și-a făcut debutul, elevă fiind, în 1958, la un eveniment, care a avut loc la Casa de Cultură Griviţa Roşie.
Un an mai târziu, la invitația compozitorului George Grigoriu, se prezintă la o audiție la TVR în fața unei comisii de specialiști.
Avea 16 ani, era scundă și cu o aluniță pe obraz, semn ce-i va deveni „marcă înregistrată” de-a lungul timpului.
Citește și: Margareta Pâslaru, la 80 ani. Oamenii îi spun: Nu aș fi învins greutățile fără muzica dumneavoastră
Cariera i s-ar fi putut opri chiar atunci, dacă s-ar fi luat după opinia cuiva din conducerea televiziunii care i-a spus că are o voce de „buhai”.
„Cel ce mi-a fost mentor şi m-a ajutat să mă lansez, aidoma multor soliste, este maestrul George Grigoriu, care în 1959 m-a chemat la o audiţie la Televiziune.
Eu eram tunsă scurt, scundă, şatenă, cu o aluniţă pe obraz, o copiliţă, dar cu voce care contrasta puternic cu înfăţişarea generală, profundă, baritonală.
Când m-au auzit cântând, membrii juriului au făcut nişte ochi, iar cineva din conducere nici n-a vrut să mai audă de mine, numindu-mă „buhai”!”.
Marea Maria Tănase a sfătuit-o să cânte muzică populară - Foto: Arhiva
„Abia în toamnă târziu, după ce am imprimat o piesă special scrisă pentru mine de acelaşi George Grigoriu („În apa mării”), care a izbutit să fie difuzată, solicitările au început să vină de pretutindeni, Radio, Casa de discuri „Electrecord”, turnee, concerte”, povestea artista despre momentul debutului, citată de dosaresecrete.ro.
În 1960, Margareta Pâslaru a înregistrat primul său disc – EDA 3002, care a bătut recordul de vânzări.
Dar drumul muzical ideal al Margaretei Pâslaru ar fi trebuit să fie în muzica... populară. Cel puțin așa o sfătuia marea Maria Tănase, ori de cîte ori o întâlnea.
Citește și: S-a iubit Constantin Brâncuși cu Maria Tănase? Adevărul despre povestea care i-a fascinat pe români
„Odată, acum câţiva ani, Maria Tănase mi-a spus: „Apucă-te de muzică populară. Ai tot ce-ţi trebuie ca să izbuteşti”. Am crezut că râde de mine. Maria Tănase, pasărea măiastră a cântecului popular, nu putea să mă ia pe mine, o puştoaică, în serios.
Dar de câte ori mă întâlnea, îmi spunea acelaşi lucru. Într-o zi am încercat. Aşa au ieşit „Cântecele din Oaş”. Iar acum pregătesc două cântece, pentru mine noi, „lonel lonelule” și „Fir-ai afurisită dragoste”, mărturisea artista într-un interviu din 1973 pentru revista „Flacăra”.
Dar apariția sa spectaculoasă, care capta privirile spectatorilor, i-a croit un drum și în teatru și cinematografie.
În 1961, a jucat în filmul de televiziune „Fumatul strict oprit”, regizat de Valeriu Lazarov, iar trei ani mai târziu în „Omul din umbră la soare”, realizat de același regizor.
Anul următor a fost invitată de regizorul Liviu Ciulei la o audiție pentru un rol important și complex, în piesa „Opera de trei parale”, de Bertolt Brecht, în care avea să-l aibă partener pe Toma Caragiu. Era studentă în ultimul an la Facultatea de Drept.
În 1964, lângă Toma Caragiu, în piesa „Opera de trei parale” regizată de Liviu Ciulei la Teatrul Municipal, viitorul Bulandra - Foto: Facebook/Clectia „Mari Actori Romani”
„Ca orice tânăr idealist, am dat examen la Facultatea de Drept și am intrat. Doream să-i apăr pe cei năpăstuiți. Dar forța destinului și-a spus cuvântul.
Către finele primului an, am fost invitată la Teatrul Municipal – devenit Teatrul „Lucia Sturza Bulandra – pentru o probă solicitată de regizorul Liviu Ciulei. Era vorba despre un rol complex, Polly Peachum, partenera lui Toma Caragiu în piesa „Opera de trei parale.
Dânsul a intuit actrița din mine. Apoi, regizorii de film care m-au remarcat pe micul ecran, văzându-mă pe scenă într-un rol dificil, ar fi spus: „Uite, poate să joace Brecht, chemați-o la probe!”, a povestit Margareta Pâslaru pentru VIVA.
Citește și: Margareta Pâslaru spune cum i-a împrumutat Mihaelei vocea în desenul animat al copilăriei noastre
Astfel, primul lungmetraj în care a apărut a fost „Tunelul” (1966), o producție româno-sovietică regizată de Francisc Munteanu, în care a intepretat rolul unei tinere cântăreţe dintr-un bar „de mâna a şaptea”, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Au urmat, un an mai târziu, „Un film cu o fată fermecătoare”, în care a jucat alături de Ștefan Iordache și Marin Moraru și „Împușcături pe portativ” (1967).
În 1973, intepretează un dublu rol - al Educatoarei și Zânei cea bună - în cele două filme cu Veronica, realizate de Elisabeta Bostan, „Veronica” și „Veronica se întoarce”.
De asemenea, în 1979, intepretează rolul unei „țărănci înfipte” în filmul „Clipa”, regizat de Gheorghe Vitanidis după romanul cu același nume scris de Dinu Săraru.
Cu Ion Dichiseanu, în filmul ei de debut, „Tunelul” (1966) - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
În plină glorie artistică, în 1983, Margareta Pâslaru a părăsit România împreună cu fiica ei, Ana Maria, urmându-și soțul, pe sportivul Gheorghe Sencovici, și s-a stabilit la New Jersey. în SUA.
În America artista a lucrat o vreme într-o galerie de artă, a cântat pentru comunitățile de români și, imediat după decembrie 1989, s-a implicat în acțiunile organizate de UNESCO pentru ajutarea copiilor din țară.
Citește și: O distrug după plecarea ei în SUA. Margareta Pâslaru, acuzată de orbirea fiicei și moartea soțului
Revenită în România pentru prima data după 13 ani de exil în noiembrie 1996, spunea: “Eu văd țara mea cu ochii iubirii!”.
Margareta Pâslaru este și autoarea volumului “Eu și Timpul”, publicat în 2012 de Editura Curtea Veche,
