Originea expresiei „a nimerit orbul Brăila” are legătură, de fapt, cu o transformare în sti românesc a unui nume franțuzesc și nu cu orașul de la Dunăre.
Așa cum ostașii români din Primul Război Mondial au preschimbat numele generalului francez Berthelot - fiind prea greu de pronunțat pentru ei - în „Burtălău”, un fenomen asemănător s-a petrecut și în acest caz.
Care este originea expresiei „a nimerit orbul Brăila”? De ce nu are legătură cu orașul de la Dunăre?
„A nimerit orbul Brăila” este o expresie cunoscută - chiar dacă tot mai puțin uzitată în ziua de azi - care se folosește atunci când dorim să încurajăm pe cineva să ajungă la o destinaţie pe care persoana respectivă se teme că nu o va găsi.
De regulă, ea este pusă în contextul „A nimerit orbul Brăila, cum să nu o găsești/nimerești tu?”.
Una dintre explicațiile apariției sale este legată de o legendă ce vorbeşte despre un băiat care se naşte orb şi care vrea să ajungă la o apă curgătoare.
Citește și: Copiii care ar fi trebuit să fie orbi, vindecaţi cu o terapie revoluţionară
Un călător îl sfătuieşte să ţină drumul drept, iar băiatul, dându-i ascultare, ajunge la Dunăre şi în acelaşi timp la Brăila.
Mai există și altele, mai alambicate, dar cea reală a fost prezentată de scriitorul și filologul Radu Paraschivescu, în cadrul sotei sale emisiuni „Pastila de limbă”, de la Digi24.
Cunoscutul literat și traducător a explicat că existența numelui orașului Brăila în expresie este legată, de fapt, de cel al lui Louis Braille (1809-1852), un francez născut la începutul secolului al XIX-lea.
Louis Braille, inventatorul alfabetului care-i poartă numele - Foto: arhiva
Dotat cu o inteligenţă excepţională, Louis Braille a inventat alfabetul pentru orbi când avea doar şaisprezece ani, după ce, la vârsta de trei ani, orbise din cauza unui accident produs în atelierul tatălui său.
Alfabetul Braille are litere compuse din puncte ieşite în relief, pe care nevăzătorii le pot simţi cu vârfurile degetelor.
Există un grup fundamental de puncte, cu şaizeci şi trei de combinaţii care se aranjează la rândul lor într-o varietate de feluri, alcătuind litere, numere, semne de punctuaţie şi chiar cuvinte foarte simple, cum ar fi „şi”, „un” sau „o”.
Numele lui Braille, inventatorul alfabetului pentru orbi, s-a transformat în Brăila
„Care este legătura dintre alfabetul Braille şi Brăila? Simplu. Nevăzătorii din Ţara Românească ajunşi în librăria de unde puteau cumpăra publicaţii în acest alfabet întrebau „Unde sunt cărţile în Braille?”.
Cu timpul, „Braille” s-a transformat în „Brăila”, printr-un proces de românizare”, spunea Radu Paraschivescu, amintind de fenomenul similar din cazul generalului Berthelot.
Prima atestare a expresiei „A nimerit orbul Brăila”, se găseşte în „Povestea vorbii” de Anton Pann, apărută în 1847, după cum afirmă Adrian Bucurescu, într-un articol din epochtimes-romania.com.
„Cine întreabă nu greşeşte. Orbul cu întrebarea a nemerit Brăila”, scria Anton Pann - cel pe care Eminescu în numea „finul Pepelei, cel istet ca un proverb” - în capitolul „Despre învăţătură” din „Povestea vorbii”.
Citește și: Care este originea expresiei „banii n-au miros”? Legătura ciudată cu unul dintre împărații romani
Potrivit lui Paraschivescu și academicianul Alexandru Graur a susținut această ipoteză de formare a expresiei „A nimerit orbul Brăila”. Marele lingvist era de părere că e vorba de o expresie uşor modificată a enunţului „A cunoscut orbul Braille”.
Adică a reuşit să înveţe alfabetul Braille şi ulterior să citească prin intermediul acestui cod indispensabil persoanelor cu deficienţe de vedere.
