Actrița Carmen Stănescu s-a născut într-o zi de 29 iulie 1925. La moartea sa, în 2018, s-a spus că a luat cu ea eleganța unei lumi apuse. Nu doar prin rolurile exemplar jucate și-o amintește publicul pe Carmen Stănescu. Ci și prin povetsea de dragoste pe care a avut-o cu actorul Damian Crâșmaru.
Îndrăgostiți pe scenă și în viața reală
Avea 30 de ani atunci când l-a cunoscut. Damian era la începutul carierei, avea 24 de ani. Lui s-a propus să intre în spectacolul cu piesa ”Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca, în rolul Don Manuel, înlocuind un actor care se îmbolnăvise.
Pe scenă, erau în rolul unor îndrăgostiți. Actrița glumea peste ani că totul ar fi pornit de la o chiflă cu șuncă.
„Damian Crâşmaru avea 24 de ani şi abia terminase studiile, ca şef de promoţie. În spectacol, avea să joace rolul celui care se îndrăgostea de personajul interpretat de mine”, își amintea actrița.
Într-o pauză, la repetiţie, el avea o chiflă cu şuncă, iar eu, cum sunt gurmandă, probabil că aşa căscam nişte ochi la şunca lui, încât mi-a oferit-o. El e cu şase ani mai mic şi mă văzuse jucând şi mă aprecia, dar de îndrăgostit cred că s-a îndrăgostit văzând că mâncam cu atâta poftă”, a povestit actriţa.
În 1957 se căsătoreau civil la București, iar în 1961 se cununau religios la Sinaia, iar în 2007 și-au sărbătorit nunta de aur.
Cei doi au fost căsătoriți timp de 60 de ani. Damian Crâșmaru a îngrijit-o exemplar mai ales în ultimii ani ai vieții, atunci când Carmen Stănescu întâmpina mari dificultăți locomotirii. Damian Crâșmaru îi va supraviețui lui Carmen Stănescu exact un an.
Definiția actorului
"Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare.
Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna", spunea Carmen Stănescu .
Actrița a vorbit mereu despre minunații primii ani de viață.
Citește și: Însurat cu cea mai frumoasă actriță, Emil Botta a iubit, în secret, o altă artistă. Nu am de ce trăi
”Am avut o copilărie frumoasă ca-n poveşti. Cu servitori, jucării, ieşiri la teatru şi cinematograf. Păstrez şi acum imaginea mărgelelor preţioase ale mamei şi a fracului impecabil pe care îl purta tata când plecau la bal. Îmi amintesc că la 6 ani m-au dus părinţii prima dată la teatru, la Teatrul Naţional”, povestea actrița pentru ziarulmetropolis.
Avea 20 de ani când a debutat (1945) cu rolul Ecaterina Ivanovna, în “Frații Karamazov”, rol foarte greu. A fost remarcată imediat. De-a lungul carierei, a avut ocazia să joace cu toți maeştrii teatrului românesc.
Citește și: Povestea lui Sergiu Malagamba, arestat pentru că era prea elegant. A lansat moda ce îi poartă numele
Tot în anul 1945 a început să joace şi pe scena Teatrului Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti. Aici a interpretat, de-a lungul anilor, peste 30 de roluri.
Iată ce declara Damian Crâșmaru cu 7 luni înainte ca soția lui să se stingă “Actriţa Carmen Stănescu nu e deloc bine. A făcut o gonartroză şi nu mai poate merge (n.r. afecţiune cronică a genunchiului, cu evoluţie progresivă, prin care cartilajul se degradează progresiv, cu apariţia durerii şi limitarea mobilităţii).
Ea a fost şi campioană la atletism, la suta de metri, a fost sportivă mare, a mai practicat şi alte sporturi, a fost cinci ani în echipa națională de tir.
La vârsta ei, doctorii se tem să o opereze, pentru că e posibil să apară şi alte complicaţii. Merge destul de dificil, nu mai joacă nicăieri şi, sincer, nici eu nu mai vreau să joc. Am peste 66 de ani de teatru. Am urcat în scenă de 19.900 de ori. Au fost săptămâni în care am jucat de 14 ori, au fost dăţi când am căzut în scenă sau când m-au dus la balamuc”, declara Damian Crâșmaru.
Carmen Stănescu avea să ne părăsească în noaptea de 11 spre 12 aprilie 2018. Cu puțin timp înainte a dat un interviu în care pare că își ia „rămas bun” de la o lume care nu îi mia aparține.
Un ultim rămas bun
„Mă amuz şi mă întristez când văd magazin lângă magazin cu fel de fel de nume culese din altă limbă decât a noastră. Sunt ridicoli cei care au descoperit sute şi sute de nume străine pentru prăvălii şi nici unul românesc. Zău că mi-ar plăcea să revăd firmele prăvăliilor şi restaurantelor noastre de odinioară: «La tocăniţa veselă», «La cafeluţa românească», «Vin-aici să mănânci mici»…
Mă deranjează groaznic când aud «Ok» şi «Uau!»… Asta ca să arate că ştiu engleza foarte bine şi, vezi Doamne, le scapă. Nu mă amuz deloc când văd la mulţi de-ai noştri stupidul simţ al imitaţiei în tot ce e mai ridicol şi caraghios în Occident. Maimuţe dacă ar fi şi tot şi-ar da seama cât de ridicoli sunt cu şepcile puse cu cozorocul la spate. Asta e o tristeţe de-a mea permanentă. Că a dispărut simţul eleganţei… Mă uit pe stradă. Cel mai tare îmi displace ţinuta oamenilor.
E o nenorocire, tot tineretul poartă blugi, dacă se poate rupţi. Sunt îmbrăcaţi oribil. E o întrecere între ei care să se îmbrace mai ieftin şi mai răpănos. Când eram eu tânără, lumea era elegantă. Acum nobleţea şi eleganţa nu mai sunt apreciate. Dacă ieşi cu zdrenţe pe tine şi cu pantaloni roşi şi murdari, eşti la modă. Îmi pare rău că e aşa. A decăzut societatea noastră. Iar asta, decăderea asta exterioară arată o decădere interioară, o schimbare a mentalităţii. Le place urâtul. Nu e asta o schimbare?”, a spus actrița.
