Grăsimea este un aliment foarte valoros, bogat în calorii, deosebit de important atunci când alte resurse sunt limitate. Strămoșii noștri din Africa spărgeau oasele, deliberat, pentru a extrage măduva grasă, din cavitățile osoase.
Însă acum, un studiu arheologic revoluționar, publicat în Science Advances, demonstrează că verișorii noștri îndepărtați, neandertalienii, au dus extragerea grăsimii din oase la un nivel cu mult superior.
Studiul a fost condus de arheologi de la MONREPOS (un departament de cercetare al Leibniz Zentrum für Archäologie, LEIZA, Germania) și Universitatea Leiden (Olanda).
Neandertalienii au condus fabrici de scos grăsimea din oase, acum 125.000 de ani.
Dovezile provin de la situl Neumark-Nord 2, din Germania centrală, datând de acum 125.000 de ani, dintr-o perioadă interglaciară în care temperaturile erau similare cu cele de astăzi.
Situl era situat într-un peisaj lacustru. În acest loc, cercetătorii au descoperit că neanderthalienii nu numai că rupeau oasele, pentru a extrage măduva, ci și zdrobeau oasele mamiferelor mari.
Acestea erau desfăcute în zeci de mii de fragmente, pentru a obține grăsime osoasă bogată în calorii, prin încălzirea lor în apă, nachrichten.idw-online.de.
Citeşte şi: Craniul vechi de 300.000 de ani care schimbă toată istoria omenirii. Nu seamănă cu nimic cunoscut
Această descoperire schimbă substanțial înțelegerea noastră asupra strategiilor alimentare ale neanderthalienilor, împingând înapoi în timp cu zeci de mii de ani cronologia acestui tip de gestionare complexă și laborioasă a resurselor.
Descoperirile indică faptul că neanderthalienii operau ceea ce poate fi descris ca o „fabrică de grăsime” preistorică, alegând cu grijă o locație lângă un lac, pentru a prelucra sistematic oasele a cel puțin 172 de mamifere mari, inclusiv cerbi, cai și bouri.
Aceste activități, despre care se credea anterior că erau limitate la grupurile umane ulterioare, par acum să fi făcut parte din comportamentul neanderthalienilor încă de acum 125.000 de ani.
Citeşte şi: Legenda peșterii din România unde s-ar ascunde Solomonarii: „Magicienii” ar controla vremea
„Era o activitate intensă, organizată și strategică”, spune dr. Lutz Kindler, arheologul principal al studiului.
„Neanderthalienii gestionau în mod clar resursele cu precizie – planificau vânătorile, transportau carcasele și extrăgeau grăsimea într-o zonă specială.
Ei înțelegeau atât valoarea nutrițională a grăsimii, cât și modul de a o obține în mod eficient – cel mai probabil implicând ascunderea părților de carcasă în diferite locuri din peisaj, pentru a fi transportate ulterior și utilizate la locul de extragere a grăsimii”.
Citeşte şi: Misterele Botoşaniului, unde se găsesc morminte de uriași și „zeitățile” de la Cucuteni. Ce ascunde
„Într-adevăr, producția de grăsime din oase necesită un anumit volum de oase, pentru ca această procesare laborioasă să merite efortul și, prin urmare, cu cât sunt adunate mai multe oase, cu atât devine mai profitabilă”.
Aşa spune coautoarea prof. Sabine Gaudzinski-Windheuser, șefa MONREPOS și profesoară la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz.
Descoperirile arheologice făcute sunt extraordinar de bine conservate, cu peste 120.000 de fragmente mici de oase și peste 16.000 de unelte de silex și alte artefacte, majoritatea recuperate dintr-o zonă de 50 de metri pătrați.
Acţiune sistematică, inteligentă, conştientă
Acestea au fost găsite alături de semne de utilizare a focului, indicând o operațiune sofisticată și intenționată, care necesită o planificare atentă a activităților și a resurselor.
Autorii scriu că, pe parcursul anului, neandertalienii au vânat în mod repetat, în regiunea Neumark-Nord și, ori de câte ori au reușit să ucidă animale peste nevoile lor imediate de hrană, este posibil să fi ascuns surplusul, inclusiv oasele bogate în lipide.
Homo Neanderthalensis, de la Museo de la Evolución Humana, din Burgos, Spania - Foto: Profimedia Images
Ulterior, într-o perioadă relativ scurtă, la un moment nedeterminat al anului, ascunzătorile au fost golite, iar părțile de carcasă depozitate au fost aduse la locația Neumark-Nord 2, pentru prelucrarea măduvei și a grăsimii.
Ascunderea proviziilor este o componentă esențială a modului de viață al vânătorilor, universală în rândul culegătorilor din latitudinile medii și nordice documentate etnoistoric, care de fapt nu puteau supraviețui fără alimente depozitate.
