Pământul și alte planete din sistemul solar au fost create prin procesul de ciocnire dintre obiecte cerești care s-au alipit. Aceste coliziuni se întâmplă încă, dar din fericire, majoritatea corpurilor mari au dispărut, intrând în alcătuirea planetelor pe care le cunoaștem.
Obiectele mai mici ar fi distruse de atmosfera Pământului dacă s-ar abate aproape de planeta noastră. Și totuși, există riscuri.
Iată mai jos o sinteză a cunoștințelor despre asteroizi și probabilitatea ca vreunul să lovească planeta noastră în mod catastrofal:
La 1 ianuarie 1801, Giuseppe Piazzi a descoperit un obiect ceresc despre care a crezut că este o nouă cometă. Dar după ce orbita sa a fost mai bine determinată, era clar că nu era o cometă, ci mai degrabă ca o planetă pitică. Piazzi a numit-o Ceres, după zeița siciliană a grâului. Alte trei corpuri mici au fost descoperite în următorii ani (Pallas, Vesta și Juno). Până la sfârșitul secolului XIX erau câteva sute.
Există 26 de asteroizi cunoscuți cu diametrul mai mare de 200 km, se cunosc 99% dintre asteroizi cu diametrul mai mare de 100 km, iar din cei din intervalul 10 - 100 km au fost catalogați aproximativ jumătate.
Masa totală a tuturor asteroizilor este mai mică decât cea a Lunii.
Până în prezent, 11 corpuri cerești, comete și asteroizi, au fost explorate de nave spațiale.
Cel mai mare asteroid este de departe 1 Ceres. Are 974 km în diametru și conține aproximativ 25% din masa tuturor asteroizilor. Următoarele mari sunt 2 Pallas, 4 Vesta și 10 Hygiea, care au un diametru între 400 și 525 km. Toți ceilalți asteroizi cunoscuți au mai puțin de 340 km.
O clasificare după poziția lor în sistemul solar: Centura principală, între Marte și Jupiter; Asteroizi din apropierea Pământului (ANE) din grupele Aten, Apolo, Amor - există între 500 și 1.000 de asteroizi ANE de un kilometru în diametru - și Troienii, localizați în apropierea lui Jupiter (cu 60 de grade înainte și în spatele planetei).
Între principalele concentrații de asteroizi sunt regiuni relativ goale cunoscute sub numele de Goluri Kirkwood. Acestea sunt regiuni în care Jupiter exercită o presiune ce poate schimba orbitele asteroizilor.
Există o șansă foarte mică ca un asteroid să se ciocnească cu planeta noastră, dar au existat cazuri chiar și recente, de aceea agențiile spațiale lucrează la programe pentru o mai bună previziune și pentru a găsi posibilități de îndepărtare a pericolului.
În urmă cu 66 de milioane de ani, un asteroid de 10 kilometri a lovit la nord de Peninsula Yucatan, provocând o furtună globală, apoi un val de îngheț și în final o încălzire globală, cei mai mulți cercetători fiind de acord că aceste fenomene au dus la extincția dinozaurilor.
Acum 3,3 milioane de ani în urmă, un impact în Argentina provoacă o răcire globală.
Acum 50.000 de ani, un meteorit de fier, de câteva zeci de metri în diametru, a format craterul de impact Barringer, de 1,2 kilometri, în Arizona.
1490 - Aproximativ 10.000 de oameni au murit în orașul chinez Chi1ing-yang, ca urmare a impactului unui asteroid.
La 30 iunie 1908, un asteroid de 50 de metri s-a dezintegrat deasupra regiunii Tunguska, Siberia, distrugând 2.000 de kilometri de pădure și ucigând mii de reni.
1937 - Asteroidul Hermes - aproximativ un kilometru în diametru - ratează Pământul cu 600.000 de mile. Hermes, deși mai mic decât cel care a dus la dispariția dinozaurilor, intra în categoria celor foarte perculoase, capabil să provoace o devastare întinsă și să ucidă milioane de oameni.
1994 - Cometa Shoemaker-Levy 9 se dezintegrează și cade pe Jupiter, fenomen urmărit cu atenție de pe Pământ. Zona de impact este de dimensiunea Terrei.
În 2000, bazat pe o simulare pe computer, inginerul australian Michael Paine aprecia că în ultimii 10.000 de ani, Pământul a fost lovit de aproximativ 350 de ori de asteroizi la fel de mari ca cel de la Tunguska din 1908. Conform simulării, în cursul următorilor 10.000 de ani, gunoiul cosmic ar putea ucide 13 milioane de oameni și provoca războaie, foamete și haos general. Asupra acestei evaluări sunt nenumărate controverse, studiul nefiind publicat în jurnale de știință de prestigiu.
În 2021, NASA va efectua o misiune DART (Double Asteroid Redirection Test) pentru a schimba orbita asteroidului Didymos B, lovindu-l cu o navetă. Asteroizii Didymos sunt cei mai apropiați de Pământ și prezintă un risc de impact.
Agenția Spațială Europeană va evalua impactul asupra asteroidului, trimițând satelitul Juventus și alți sateliți mici în cadrul misiunii Hera, care se va desfășura în 2024.
