Prof. dr. Codreanu: ,,Medicamentul biosimilar, aceleași indicații de tratament ca și produsul origin

DE Newsweek România | Actualizat: 18.12.2020 - 11:13

Medicamentele biosimilare au aceleași indicații de tratament ca produsele originale. Despre diferențele și asemănările dintre medicamentele biologice și biosimilare, despre eficacitatea lor aflați mai multe de la Prof. univ. Dr. Cătălin Codreanu, de la UMF Carol Davila București.

SHARE

Newsweek România: Ce este un medicament biosimilar? Care este diferența între un biologic de referință și un biologic biosimilar?

Prof. Dr. Codreanu: Companiile care crează medicamente noi, originale, își protejează descoperirea printr-un brevet de invenție care le protejează drepturile pentru o durată limitată de timp, la expirarea acesteia și alte companii pot produce același medicament, care se va numi generic, pentru a-l deosebi de cel original.

În cazul terapiilor biologice, procesul este asemănător, diferența provine din complexitatea extraordinară a moleculelor biologice și faptul că sunt produse de celule vii, motive pentru care nu pot fi reproduse în mod exact. 

Din această cauză, medicamentele biologice care seamănă foarte mult cu originalul, dar nu sunt identice cu acesta, sunt denumite biosimilare. 

Asemănarea între substanța activă a unui biosimilar și medicamentul biologic original de referință este atât de mare, încât acestea reprezintă, în esență, versiuni ale aceleași substanțe biologice. În consecință, un biosimilar este un produs biologic cu eficacitate, siguranță și calitate comparabile cu cele ale medicamentului biologic de referință.

Cum se evaluează și se aprobă un produs biologic de referință față de un biologic biosimilar?

Crearea unui medicament biosimilar pornește de la cunoașterea aprofundată a moleculei biologice originale de referință, cea biosimilară va fi realizată astfel încât să semene cât mai mult cu originalul, având aceeași structură primară (adică o succesiune identică de aminoacizi, care sunt constituenții de bază ai proteinei), dar și structuri secundară și terțiară similare, asigurând o dispunere în spațiu foarte asemănătoare, ceea ce conferă celor 2 molecule, originală și biosimilară, proprietăți fizico-chimice foarte asemănătoare și aceleași funcții biologice.  

Dezvoltarea medicamentelor biosimilare se bazează în mare măsură pe studii de comparabilitate, care presupun comparația fiecărei caracteristici a biosimilarului cu cea a medicamentului sau originalului de referință. Sunt comparate atât proprietățile fizico-chimice ale celor 2 substanțe, cât și proprietățile lor biologice, care determină efectul terapeutic.

Urmează studii experimentale pe culturi de celule sau pe animale de laborator, menite să demonstreze similaritatea efectului biologic și a toxicității. În final, se efectuează studii clinice de farmacocinetică și farmacodinamie, precum și de imunogenicitate, care urmăresc să excludă diferențele de performanță clinică dintre medicamentul biosimilar și cel biologic de referință.

Obiectivul studiilor clinice nu este acela de a demonstra eficacitatea și siguranța medicamentului biosimilar la pacienți, deoarece acestea au fost deja stabilite pentru medicamentul biologic de referință.

De obicei, se realizează cel puțin un studiu privind biosimilarul, în una dintre bolile considerate reprezentative pentru medicamentul respectiv (numită indicație sensibilă), ulterior indicația de utilizare a biosimilarului este extinsă (printr-un proces numit extrapolare) în toate celelalte boli în care a fost demonstrată eficacitatea produsului biologic original. În final, medicamentul biosimilar aprobat va avea aceleași indicații de tratament ca și produsul original, același mod de prezentare, doze și mod de administrare.

Referitor la eficacitate și siguranță, care sunt diferențele între un biologic de referință și biosimilarul său aprobat?

După cum rezultă din studiile de comparabilitate, un biosimilar este un produs biologic având același profil de eficacitate și siguranță cu produsul biologic original, de referință. Biosimilarele aprobate pot fi folosite pentru tratamentul pacienților adecvați în același mod ca preparatele biologice de referință.

Poate un biosimilar aprobat al unei anumite molecule să înlocuiască întotdeauna biologicul de referință în tratamentul unui pacient sau doar în anumite cazuri?

Dacă utilizarea biosimilarelor la pacienții care nu au mai făcut tratament biologic sau la cei care necesită modificarea schemei terapeutice este unanim acceptată de specialiști, înlocuirea tratamentului biologic cu un produs original, la un pacient cu boală bine controlată de acel medicament, este un subiect controversat.

Deși există date care provin din studii clinice sau registre de pacienți care indică faptul că trecerea (o singură dată) de pe un biologic original pe unul din biosimilarele sale se poate face cu păstrarea eficacității și fără riscuri semnificative privind siguranța terapiei, există specialiști care manifestă reticență față de această schimbare, bazată în principal pe temerea că înlocuirea unui tratament eficient și bine tolerat, din rațiuni non-medicale, ar putea să inducă o înrăutățire a stării de sănătate a pacientului.

Este cunoscut în acest sens impactul efectului nocebo, în care așteptările negative ale pacientului privind rezultatul unei terapii pot induce reacții adverse, care să compromită utilizarea acelui tratament.

Din acest motiv este unanim acceptat faptul că schimbările către sau între biosimilare nu trebuie efectuate decât la recomandarea medicului curant, după obținerea unui acord informat din partea pacientului. Mai mult, din cauza lipsei de date relevante din studiile clinice sau practica medicală, schimbările multiple între biosimilare și preparatele lor de referință sau alte biosimilare nu sunt recomandate.

Din punctul dvs. de vedere, care sunt avantajele prescrierii de biosimilare în tratamentul pacienților care au nevoie de terapii biologice?

Biosimilarele sunt alternative terapeutice valoroase pe care medicul reumatolog le poate indica în tratamentul unor boli reumatice severe. Poziționarea lor pe aceeași treaptă de indicație cu celelalte produse biologice constituie o premisă importantă pentru practician.

Prescrierea unui tratament presupune cunoștințe teoretice, experiență clinică proprie și încredere, iar tratamentul bolilor reumatice se bazează pe un proces de decizie în comun al pacientului și medicului reumatolog. Sunt necesare programe susținute de educație prin care pacienții și profesioniștii din domeniul sănătății să fie informați despre natura biosimilarelor, procesul lor de aprobare, eficiența și siguranța lor.

O ilustrare a importanței acestui proces rezultă din analiza datelor privind evoluția prescripțiilor de biosimilare la pacienți cu artrită reumatoidă, în România, care a crescut semnificativ în ultimii 3 ani, pentru infliximab biosimilar de la o cotă din piață de infliximab de 34,6% în 2016 la 56,7% în 2019, iar pentru etanercept biosimilar, de la 0,4% în 2017, la 5,6% în 2019.

Nu este lipsit de importanță faptul că biosimilarele au un cost mai scăzut comparativ cu produsele biologice originale de referință, ceea ce poate contribui la sustenabilitatea financiară a sistemelor de sănătate și creșterea accesului la terapia optimă pentru pacienții cu boli reumatice. 

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2022 NEWS INTERNATIONAL S.A.