Gerri Schappals s-a născut în Worcester, Mass. la 18 ianuarie 1918. În noiembrie, pe când avea 11 luni, ea, mama ei și fratele adolescent, Joseph, au contractat virusul care a ucis peste 675.000 de oameni în Statele Unite, potrivit Centrelor pentru controlul și prevenirea bolilor.
Doctorul era rezervat în privința bebelușului și a mamei, Joseph având simptome ușoare. Gerri era atât de bolnavă, încât era inertă, toropită de febră. Medicul lor se temea că vor muri amândouă, mamă și fiică.
În ziua în care a constatat că învinseseră temuta gripă, medicul a plâns, mărturisind că erau singurele supraviețuitoare dintre toți pacienții lui.
După recuperare, Gerri n-a mai fost bolnavă, fiind ocolită de scarlatina și rujeola care făceau ravagii printre copii.
A mers la facultate, a devenit profesor, apoi director la o școală elementară și supervizor pentru școlile publice din Nashua, New Hampshire, unde se mutase împreună cu soțul ei și cele două fete, Julia și Jade.
După ce a ieșit la pensie, la sfârșitul anilor 1980, a fost diagnosticată cu cancer de sân și a suferit o lumpectomie și radiații. A învins boala, însă, câțiva ani mai târziu, medicii au diagnosticat-o cu cancer de colon în stadiul 3, dar s-a recuperat complet după operație.
Acum, în luna mai, Gerri s-a simțit rău și a avut febră. A mers la spital, unde a fost testată pentru noul coronavirus. A ieșit pozitivă, fiica ei, Julia, temându-se că este prea mult chiar și pentru mama ei puternică. Însă, până a sosit rezultatul, ea deja se simțea mai bine.
Privind înapoi la viața lungă și nu lipsită de boli grave, Gerri spune că sistemul ei imunitar foarte puternic o fi și o moștenire genetică, dar se datorează și simțului umorului, de care nu a dus lipsă.
Ea spune că oamenii uită adesea să fie mulțumiți și fericiți, sfătuindu-i să fie mai pozitivi, să evite egoismul și panica.
„Toți vrem să facem ceva anume, dar e foarte bine când facem doar ceea ce putem și suntem mulțumiți de rezultat. Așa se menține un sistem imunitar bun”, spune ea.
Și este chiar convinsă că și vinul roșu, preferatul ei, un pahar pe zi, contribuie la întărirea sistemului imunitar, „că doar Iisus n-a transformat apa în vin ca să ne uităm la el”.
O altă explicație ar fi că gripa spaniolă din 1918 a imunizat-o, oarecum, la toate gripele și răcelile ulterioare. Fata ei, Julia, nu-și amintește să o fi văzut vreodată răcită.
„Sau poate Mama Natură crede că am murit în 1918 și de atunci mă ignoră”, a încheiat Gerri cu nelipsitul ei simț al umorului.
