Partidul condus de Marcel Ciolacu a redactat o moțiune de cenzură care începe cu două versuri din Bacovia. Citind toată poezia, alegerea pare mai puțin inspirată.
Citește și: Până și părintele Francisc Doboș râde de Dan Barna: „Model de cum să-ți dai cu tesla-n voturi“
PSD urmează să depună săptămâna viitoare o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Florin Cîțu.
Moțiunea se numește „România EȘUATĂ. Recordul ”fantastic” al Guvernului Cîțu”. Pentru a arăta că România e cam eșuată, moțiunea începe cu un motto constituit din două versuri din Bacovia:
Motto:
„Prin fumul de țigări, ca-n nouri,
Gândeam la lumi ce nu există..."
George Bacovia - ”Seară tristă
Ce a vrut să spună autorul (PSD) prin alegerea acestor două versuri? Explicația ar trebui găsită în primele fraze ale moțiunii care zice așa (imediat sub motto):
„Guvernarea PNL-USR-UDMR conduce economia României spre prăpastie cu o viteză uluitoare! România trăiește de pe o zi pe alta, din împrumuturi masive luate la dobânzi astronomice. Prețurile au explodat, buzunarele românilor s-au golit. Facturile s-au dublat, alimentele de bază au devenit bunuri de lux, medicamentele esențiale ori nu se găsesc, ori sunt foarte scumpe. Cursul euro/leu a ajuns la 5 lei, iar litrul de benzină a depășit 6 lei. Numai lucruri fantastice”!!!, scrie PSD în debutul moțiunii.
Încearcă PSD să spună că România se îndreaptă spre sinucidere sau că guvernul Cîțu (care stă în „fum de țigare”) este rupt de realitate și visează la cai verzi pe pereți („lumi ce nu există”)?
Citește și: Evaluare Națională 2021: Masca este obligatorie, distanțarea de un metru. Fără schimb de obiecte
Dacă citim în continuarea versurilor din acel motto, găsim că este vorba doar de starea sufletească deplorabilă a poetului:
„Prin fumul de țigări, ca-n nouri,
Gândeam la lumi ce nu există...
Și-n lungi, satanice ecouri
Barbar, canta femeia-aceea”.
Poezia lui George Bacovia „Seară tristă” din care a citat PSD (variantă integrală)
„Barbar, canta femeia-aceea,
Tarziu, in cafeneaua goala,
Barbar canta, dar plin de jale,
Si-n jur era asa rascoala...
Si-n zgomot monstru de timbale,
Barbar, canta femeia-aceea.
Barbar, canta femeia-aceea...
Si noi eram o ceata trista-
Prin fumul de tigari, ca-n nouri,
Gandeam la lumi ce nu exista...
Si-n lungi, satanice ecouri
Barbar, canta femeia-aceea.
Barbar, canta femeia-aceea,
Si-n jur era asa rascoala...
Si nici nu ne-am mai dus acasa,
Si-am plans cu fruntile pe masa,
Iar peste noi, in sala goala,
Barbar, canta femeia-aceea...
