A acordat Newsweek România un interviu în care a comentat recentele evoluții politice de la Chișinău.
Newsweek România: Domnule Vlad Țurcanu, cum comentați presiunile incredibile împotriva deputatului socialist Ștefan Gațcan, care, pentru că a vrut să părăsească majoritatea parlamentară a fost nevoit să plece din țară?
Vlad Țurcanu: Este o acțiune deliberată, abuzivă și brutală, ordonată de Dodon împotriva unui om de-al său, pe motiv că s-ar fi vândut unui concurent politic. După logica lui Dodon, Gațcan trebuia pedepsit și anihilat, ca să le fie de învățătură altor socialiști șovăielnici și ca PSRM să nu transmită în societate un semnal de slăbiciune. Toate acestea au meritat, din punctul lui de vedere, să implice structurile de securitate de stat în ceea ce a semănat cu o răpire.
Ce efecte politice credeți că va avea acest incident în plan intern?
În mod normal ar trebui să grăbească demiterea guvernului-marionetă al lui Dodon. Dacă nu există consecințe imediate e pentru că asistăm, de fapt, la o reglare de conturi între două clanuri mafiote care au guvernat împreună o bună perioadă de timp.
E motivul pentru care adversarii lui Dodon de pe dreapta încă își cântăresc opțiunile: nu doresc să fie atrași într-un joc ce nu le aparține. Teoretic, guvernul Chicu poate fi demis, există voturi pentru aceasta, dar nu văd cum s-ar pune de acord asupra unui Guvern partide parlamentare învrăjbite.
Citește și:
CHIȘINĂU Ziua „Z” pentru soarta guvernului rusofil controlat de Igor Dodon
Problema este că, prin aceste ezitări în fața unei demonstrații de forță a lui Dodon, îl fac să pară mai puternic decât este în realitate. Socialiștii nu sunt majoritari nici în Parlament, unde dețin doar 37 de mandate din 101, nici în societate. Dodon n-ar fi devenit președinte în 2016 fără sprijinul lui Vladimir Plahotniuc, care se afla atunci în vârful piramidei, controlând sistemul și toate fluxurile financiare.
Credeți că vor fi și efecte electorale in perspectiva alegerilor prezidențiale? Va reacționa electoratul anti-Dodon?
Electoratul pro-european și pro-românesc este pregătit de mult să-l înlăture de la putere pe acest politician lipsit de conținut, care crede că poate rămâne la putere dacă se arată servil față de Moscova. Totul depinde de funcționarii oportuniști din sistem cărora încă le convine acest model de administrare, preluat de Dodon. Când îl vor lăsa din brațe, acesta va fi sfârșitul lui. E posibil să nu-i mai fi rămas mult.
Cum afectează acest incident imaginea Republicii Moldova în plan internațional?
Nu ne facem iluzii că am surprins prea multă lume. Pe vremea lui Plahotniuc au existat cazuri și mai flagrante. Suntem un stat care, să ne amintim, n-am elucidat aproape nimic din ce s-a întâmplat la 7 aprilie 2009, când au murit oameni în stradă și sute de tineri au fost schingiuiți în secții de poliție. Nici n-am adus în fața justiției autorii jafului bancar din 2014 – și a fost vorba de o sumă uriașă, până la o optime din PIB-ul țării.
Forțelor antioccidentale din Republica Moldova le convine să se transmită în exterior asemenea mesaje negative, pentru ca UE și SUA să nu aibă speranțe că acest teritoriu este recuperabil din punctul de vedere al democrației.
Ce atitudine va avea UE în privința ultimelor evenimente? Nu este tocmai un incident specific unei țări care are un acord de asociere la UE.
E un mod de operare tipic societăților post-sovietice, care nu ne ajută să ne dezlipim de pe frunte această pecete. Observați că asemenea tip de violență este posibilă în statele care n-au reușit să iasă de sub influența Moscovei. Nu veți întâlni așa ceva în țările baltice, bunăoară.
În Ucraina, după cum am aflat cu toții, în timpul Maidanului din 2014, rușii l-au convins pe Ianukovici să folosească armele de foc împotriva demonstranților. Aici aș vedea și un risc pentru noi. Dodon este prea fricos ca să folosească trupele speciale împotriva populației și a opoziției, dar, în același timp, el este prea dependent de ruși ca să reușească să reziste în fața unei asemenea tentații și i se poate forța mâna. Dodon este periculos doar în măsura în care este un instrument docil în mâinile rușilor.
Credeți că în prezent este posibilă demiterea Guvernului condus de Ion Chicu prin moțiune de cenzură?
E posibilă, dar greul va interveni abia după aceea, cu un Parlament atât de pestriț, sfâșiat de interese contradictorii.
De ce nu depune nimeni o moțiune de cenzură, având in vedere că guvernul a pierdut majoritatea de facto în parlament?
Tocmai de aceea, pentru că imediat după demiterea acestuia intervin o mulțime de riscuri și necunoscute. Orice asociere cu Candu și cu Șor, două instrumente ale oligarhului fugar Plahotniuc, îi poate costa pe liderii de pe dreapta. Pe de altă parte, e limpede că Dodon trebuie lipsit în campania prezidențială de resursa administrativă pe care i-o asigură acest guvern.
Considerați că Maia Sandu va accepta o alianță conjuncturală cu Pro Moldova și Partidul Șor, adică cu Vlad Plahotniuc și Ilan Șor?
Deocamdată nu pare să accepte așa ceva, mai ales că are o experiență nefericită de coabitare, anul trecut, cu Dodon, un alt inamic ideologic. Iar acum, înaintea prezidențialelor, are interesul să stea pe baricade, ca să-și păstreze întregi temele de campanie.
Este Vlad Plahotniuc de încredere?
Mai poate cineva să fie așa de naiv încât să creadă acest lucru?
S-ar putea ca, după demiterea Guvernului, să se așeze din nou la masa negocierilor cu Igor Dodon.
La cum arată astăzi aceste tabere, nu par conciliante. Dar s-au văzut „mariaje” și mai imposibile în politica de la Chișinău. Mai ales că, în fond, Dodon, Candu, Plahotniuc, Șor și alții ca ei sunt identici ca substanță. Nu trebuie să ne înșele retorica accentuat rusească a unora sau reverențele pro-ocidentale ale altora. Sunt fețe ale aceleeași monede.
Spuneți că o astfel de alianță poate dăuna Blocului ACUM...
Blocul ACUM nu mai există tocmai din cauza preocupării excesive a liderilor acestuia, Maia Sandu și Andrei Năstase, pentru imaginea lor publică, în dauna unității forțelor pro-ocidentale. Mai e la mijloc și o anumită inflexibilitate proverbială, care în Republica Moldova este confundată deseori cu hotărârea. Nimeni nu cedează nimic, până se ajunge pe marginea prăpastiei.
Credeți că Blocul ACUM va avea un singur candidat la Președinție, având în vedere tensiunile dintre Maia Sandu și Andrei Năstase?
Vom vedea, nu știm. Dar e cert că pe același culoar va candida liderul Partidul Unității Naționale, Octavian Țîcu, care în anumite condiții poate face diferența care le este inaccesibilă liderilor pe care i-ați amintit. Și unul, și altul dau sentimentul că și-au atins limitele.
Ce șanse dați organizării alegerilor parlamentare anticipate?
Ar fi corect să se meargă din nou la urne, această componență a Parlamentului nemafiind reprezentativă, după cum afirmă majoritatea actorilor politici și a analiștilor. Dar în Republica Moldova depinde și cine organizează alegerile. Autoritatea electorală care-i este loială lui Dodon, televiziunile pe care le controlează și structurile de forță îl pot ajuta să câștige alegerile. Singura instituție din sistem pe care nu o stăpânește este Curtea Constituțională. E visul urât al lui Dodon.
În context, ce credeți că va decide astăzi Curtea Constituțională și ce implicații ar putea fi?
Curtea urmează să se pronunțe pe marginea posibilității ca alegerile prezidențiale și cele parlamentare să se organizeze concomitent. Dacă Curtea se va arăta favorabilă comasării acestor două scrutine, atunci există o posibilitate – una nu foarte mare – ca în noiembrie să alegem și un nou parlament, nu doar un nou președinte. Nu văd cum Curtea ar eluda prevederea, potrivit căreia Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni de mandat al președintelui Republicii Moldova. Dar dacă s-ar întâmpla, totuși, așa ceva, atunci lupta politică în Republica Moldova devine totală, din cauza mizei, care se dublează. Teoretic, una din tabere poate obține totul, într-o singură zi.
Care este strategia mișcării unioniste pentru alegerile prezidențiale?
Avem cea mai puternică motivație politică, dintre toate partidele din Republica Moldova, Unirea cu România, un proiect în fața căruia pălesc toate celelalte obiective și priorități, reale sau imaginare. Avem un potențial bazin electoral, care se apropie de 40 la sută. Depinde doar de noi și de forța noastră de convingere să arătăm că suntem serioși și capabili să oferim o nouă perspectivă cetățenilor Republicii Moldova.
