Deunăzi, Donald Tusk îi chema pe români să apere „libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și Constituția […] cu aceeași hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat […] patru penaltiuri la rând“. Puțini s-ar fi gândit că e posibil să pui în același discurs statul de drept și un portar de fotbal. Ocazia i-a fost oferită președintelui Consiliului European de ceremonia organizată în deschiderea primei președinții române a Consiliului UE.
S-a discutat mult despre intervenția de la Ateneu a domnului Tusk. În primul rând, fiindcă a fost rostită în română. Gestul a surprins și a încântat. Unii și-au amintit că a mai existat un polonez care ne-a sedus vorbindu-ne limba: e vorba despre Papa Ioan Paul al II-lea. Alții au subliniat contrastul dintre discursurile plicticoase ale lui Iohannis sau Tăriceanu și referințele nu doar la sportul românesc, ci și la literlatura noastră invocate de fostul premier de la Varșovia.
În prelungirea acestei comparații, mai multe voci au subliniat faptul că în sala unde s-a ținut amintita ceremonie se aflau politicieni condamnați pentru corupție, în vreme ce afară, în piața Revoluției, oameni de cultură precum filosoful Mihai Șora sau pianistul Dan Grigore denunțau derapajele anti-europene ale regimului Dragnea. Culmea e că Adrian Năstase și Adrian Severin au ținut să-i și jignească pe oamenii onorabili care cereau în stradă chiar ceea ce sugera sub cupola Ateneului președintele Consiliului European.
Ideologii au participat și ei la discuție, pe un ton polemic: conservatorii autohtoni înamorați de Trump și Orban au decretat că Tusk e socialist, preluând ceea ce spun Kaczyński & comp despre compatriotul lor, iar neo-marxiștii de la noi i-au reproșat aceluiași Tusk că a citat doar români cu simpatii de dreapta (Eliade, Cioran, Pleșu), deși în discurs au fost amintiți și Eugen Ionescu ori Nichita Stănescu,care erau intelectuali de stânga. Detaliile nu contează, însă, când duci bătălii ideologice...
Altcineva a descoperit că Tusk a avut discursuri îngrijite, cu trimiteri la elitele culturale și sportive, și când a mers în alte țări care au prezidat Consiliul UE. Carevasăzică nu ne-a făcut doar nouă un cadou minunat, ci a fost generos și cu alții. Ce să mai zici?
Chiar așa: eu nu contribui cu nimic la dezbatere?
Sincer să fiu, când am auzit ce a spus mi-am adus aminte de un banc apărut imediat după finala Cupei Campionilor din 1986, câștigată de Steaua la penaltiuri. Un cetățean întreabă la Radio Erevan cine e Nicolae Ceaușescu, iar redactorul îi răspunde: „un om politic din vremea lui Helmuth Duckadam“.
Altfel, aș reține ce ne sugera Tusk să apărăm: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică...
