Ce-i drept, în cursul interviului pentru post, susținut cu ministrul Justiției – între timp, demis –, i se ceruse socoteală pentru un moment din biografia sa. Ministrul se făcea ecoul unei dezbateri lansate în presa ostilă candidatului de acum.
Era vorba despre un episod din vremea comunismului. Tânăr procuror, A. Lazăr a fost implicat – la mijlocul anilor ’80 – în evaluarea eliberării anticipate din închisoare a unui disident politic, Iulius Filip, și a refuzat să-i acorde clemență.
Decizia de atunci era adusă la lumina zilei acum. Dacă memoria nu mă înșală, e prima dată – din 1989 încoace – când comportamentul unui magistrat în vremuri totalitare a făcut obiectul unei deliberări publice. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu?
Dezbaterea a fost, însă, viciată de pasiuni politice. S-a întâmplat așa fiindcă Augustin Lazăr fusese – în ultimii doi ani – apărătorul independenței magistraților, în fața ofensivei guvernului. Adversarii săi au exagerat culpa din anii optzeci ca să-i șubrezească autoritatea de care dispunea în prezent.
La un moment dat, am avut impresia că revăd o situație din primii ani ai tranziției, avându-l drept protagonist pe Emil Constantinescu, candidatul opoziției la președinție.
Acesta era descris acum 25 de ani ca un actor-cheie al regimului comunist, după ce s-a dezvăluit că fusese membru al comitetului de partid din Facultatea de geologie a Universității din București. Îl acuza Ion Iliescu, membru marcant al nomenclaturii comuniste și fost ministru în vremea lui Ceaușescu. Lumea era astfel răsturnată cu fundul în sus.
Cam așa a fost și acum, în 2019, când Augustin Lazăr a ajuns să fie stigmatizat de tabăra mogulului Dan Voiculescu, reprezentant al unei firme de comerț exterior a regimului totalitar și fost turnător la Securitate. „Dar contează cine acuză?“, s-au întrebat mulți.
Până la urmă, a contat.
Deși CNSAS confirmase că Augustin Lazăr nu a făcut poliție politică, presiunea publică l-a împins pe fostul procuror general să facă un pas în spate. O victimă colaterală a disputei a fost GDS, care decisese, în urmă cu mai multe luni, să-i acorde un premiu lui Lazăr.
O trupă de șoc – condusă de ex-deputatul Adrian Severin, condamnat pentru fraudă, și de A. Pavelescu, țărănist devenit susținător al PSD – a mers la sediul organizației ca să-i linșeze pe intelectuali. Deși aceștia anulaseră ceremonia. Nu și premiul.
Până la urmă, Iulius Filip a fost cel decorat, și anume de către președinte, GDS a fost vituperat ca-n anii ’90, iar Lazăr a cerut pensionarea.
