Totul s-a petrecut la Iași, iar tatăl e primarul urbei. Nu e prima dată când citim asemenea grozăvii. De obicei, ele implicau părinții, mătușile sau bunicii unui politician.
Chiar de curând un alt demnitar, care e președinte al unui consiliu județean, declara că a primit cadou o mașină de 120 de mii de euro de la maică-sa. Femeia e pensionară, după ce a muncit o viață întreagă la o fabrică de confecții. Modelul mătușii Tamara, brevetat de un fost premier, a fost transferat la mame. Deocamdată, doar la ele, nu și la tați.
Să precizăm că botezul nu e nici el paravan pentru averi ilicite pentru prima dată. Acum câțiva ani, doi politicieni de vază justificau sume colosale găsite în posesia lor, între altele, printr-o serie incredibilă de patru petreceri, trei consacrate nunții cuplului cu pricina și una – botezului.
Ele le-ar fi adus venituri de aproape un milion de euro: imediat după ce preotul l-a scos din cristelniță, norocosul micuț a primit de la bunic mai multe lingouri de aur.
Pe vremuri, sumele oferite în asemenea ocazii tinerilor însurăței ori părinți ajutau familia să cumpere un dulap ori un aragaz, lemne de foc sau scutece pentru pruncușor.
Acum, unele bunici sunt miliardare, iar bebelușii devin proprietari înainte de a li se tăia moțul. Toate acestea nu au de-a face cu sărbătorile și tradițiile populare, ci cu controlul averilor strânse de politicieni.
Ideea de a verifica avutul aleșilor și-a croit cu greu drum în lumea românească și mai cu seamă în Parlament. Ea a inclus speranța că transparența declarațiilor va cenzura apetitul de îmbogățire ilicită.
Ceva-ceva s-a petrecut în ultimii 15 ani. Demnitarii sunt obligați să declare câștigurile familiei, ce bani au în conturi, ce achiziții sau vânzări importante au făcut. Accesul oricărui cetățean la informațiile despre averi e garantat.
Presiunea publică nu pare să fi contat prea mult pentru unii dintre politicieni. Aceștia s-au adaptat constrângerilor într-un mod pervers, și anume inventând șiretlicuri și tertipuri pentru a ieși de sub autoritatea legii. Bisericii nu i-a păsat de faptul că nunta și botezul, două dintre „tainele“ ei, au fost târâte în noroiul corupției.
Când matrapazlâcurile au ieșit la iveală, justificările vinovaților au conturat imaginea unui trai absurd. Amintiți-vă de cazul acelui fost primar, până de curând consilier la guvern, care își ascunsese tablourile între pereți și care mergea să primească șpagă în cimitir.
Orice om normal constituit se întreabă: ce viață e asta?
