În cartea sa „Maurer și lumea de ieri – Mărturii despre stalinizarea României” scrisă de Lavinia Betea, fostul înalt demnitar comunist susține că, înainte de căsătoria sa cu Nicolae Ceaușescu, Elena avea deja doi copii, pe Valentin și pe Zoia, aceștia fiind, așadar, frați vitregi cu Nicușor, potrivit historia.ro.

Citește și: Orfană și crescută de călugărițe, Sanda Toma a rămas văduvă la 50 de ani. „Nu aș schimba nimic”

Newsweek redă dialogul cu Maurer:

– Ce știți dv. despre formarea acestui celebru cuplu al istoriei contemporane?

– Elena Ceaușescu, înainte de a se mărita cu el, a trăit nu știu cu câți. A făcut și doi copii – nu știu cu cine – o fată și un băiat. Când Ceaușescu a ieșit, în ʼ44, în lume, ea s-a agățat de el. Și s-a agățat așa de bine că a luat-o de nevastă. Ceaușescu i-a adoptat copiii pe care i-a facut cu alții și i-a mai făcut și el un copil, pe Nicușor. Mai târziu, mi-am dat seama că acestă femeie îl stăpânește în așa măsură pe Ceaușescu, încât, de fapt, ea conduce. El nu face decât ceea ce spune ea. Și că, probabil, ea hotărâse ca el să exercite conducerea sub forma unei stăpâniri dictatoriale.pre formarea acestui celebru cuplu al istoriei contemporane?

Citește și: Ilinca Tomoroveanu: Căsătorită cu cel mai bun prieten. O spioană i-a furat o moștenire de milioane $

– Zoe și Valentin, spuneți că nu sunt copiii lui Nicolae Ceaușescu?

– Nu. El i-a crescut dar de făcut, ea știe cu cine i-a făcut.

– Se zvonea că au fost adoptați deoarece au rămas orfani, în urma secetei cumplite ce-a bântuit Moldova, imediat după război...

– I-a adoptat Ceaușescu atunci când s-a însurat cu ea. Dar nu spuneau, probabil, că nu sunt și-ai lui să nu bârfească țara românească despre ea că n-a luat-o Ceaușescu fecioară!

– Cum vor fi conceput, oare, acel „cod al eticii și echității socialiste”, în numele căruia mulți activiști de partid au fost eliberați din funcții dacă divorțau?

 
– Cum? Matale trebuie să știi că, atunci când femeile calcă strâmb, vorbesc mai mult de etică și de morală decât cele cinstite. Nici ea, nici Ceaușescu, nu erau morali, decât în declarații. Dovadă este accidentul de automobil ce mi l-au provocat mai târziu.

Sursă: Lavinia Betea – Maurer și lumea de ieri; Mărturii despre stalinizarea Românei

Cine a fost Maurer

Ion Gheorghe Maurer (n. 23 septembrie 1902, București, România – d. 8 februarie 2000, București, România) a fost un politician comunist român, prim-ministru al României în perioada 1961-1974, cel de-al 49-lea premier al României. A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (şef al statului) în perioada 11 ianuarie 1958 - 21 martie 1961. Membru titular al Academiei Române.

Tatăl său a fost profesor de liceu în București, mama franțuzoaică. Prenumele lui era de fapt Hans Georg. După ce Maurer a studiat dreptul la București (până în 1923) și apoi la Sorbona din Paris unde și-a luat doctoratul în 1925,a activat ca avocat, calitate în care, pe lângă marile bănci românești, i-a reprezentat în instanțele juridice și pe ilegaliștii comuniști români în procesele politice dinainte de război.

În anul 1937 a devenit membru al Partidului Comunist din România. A fost numit ministru de externe în 1957 în guvernul condus de Chivu Stoica În 1958 a fost ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (funcție de șef de stat). 

În lupta pentru putere care a urmat după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej în 1965, Maurer, împreună cu Emil Bodnăraș și Manea Mănescu (și alți membri importanți în CC al PCR) l-au sprijinit pe Nicolae Ceaușescu împotriva lui Gheorghe Apostol. În anii care au urmat, Maurer a contribuit la consolidarea puterii lui Ceaușescu, de exemplu prin înlocuirea din funcția de ministru de externe al lui Corneliu Mănescu. În perioada cât a fost prim-ministru (a condus cinci guverne succesive din 21 martie 1961 până la 28 martie 1974), a făcut numeroase vizite în străinătate, pentru a înlesni relațiile economice sau a întări legăturile politice. A făcut câte două vizite în URSS și China (martie 1964) pentru a media în conflictul dintre cele două mari țări socialist.

În 1972, în aceeași zi când Ceaușescu îi îndemna pe activiștii comuniști să lupte pentru realizarea planului cincinal în 4 ani și jumătate, Maurer a surprins opinia publică prin discursul său de la Cluj, în care a declarat, că „Mai bine mai puțin, dar mai bine”. Discursul său a fost ignorat de mass-media, un semn sigur al marginalizării sale treptate, și ascensiunii Elenei Ceaușescu. La ședința CC al PCR din 25-26 martie 1974, au fost îndepărtați din funcții mai mulți adversari ai lui Nicolae Ceaușescu.[11] Maurer a fost scos la pensie la cererea lui, pe motiv de boală.

Și-a trăit anii lungi de pensie într-o vilă luxoasă aflată pe bulevardul Primăverii din București, confiscată de statul comunist de la proprietarii originari în ultimii ani ai deceniului 1940, notează wikipedia.