Iată însă că partea cea mai dificilă – acordul pentru Kiev și Chișinău, contestat de Budapesta – s-a rezolvat încă din primele ore ale reuniunii.
Mai mult, liderul maghiar Viktor Orban a părăsit îmbufnat ședința, pentru a nu strica unanimitatea – într-un gest pe cât de rar la nivel european pe atât de semnificativ pentru viitorul relațiilor din interiorul Blocului. Decizia liderilor europeni din 14 decembrie este istorică din mai multe puncte de vedere.
Este un pas strategic într-o zonă de război. Extinderi au mai fost – de fapt, întreaga istorie a Uniunii Europene este o istorie a extinderilor.
Dar dacă precedentele extinderi au avut în spate negocieri bazate fundamental pe legislație și economie, acum e altfel. Decizia extinderii are o componentă strategică fără precedent. Ucraina și Republica Moldova sunt în război.
Război adevărat în Ucraina. Război hibrid în Republica Moldova și trupe rusești pe teritoriul său recunoscut internațional. UE devine astfel un actor strategic, nu doar o imensă piață și o sumă de valori. UE se aventurează pe terenul minat al războiului și are curajul să o facă. Este un semn de curaj și de maturitate. Este un semnal pentru SUA.
Puțini ar fi pariat acum câteva luni pe coerența strategică a Europei – ei ar fi înclinat mai degrabă către Statele Unite. Cum să mizezi strategic pe un conglomerat în care o națiune cu două milioane de oameni poate, dacă vrea, să țină în loc o uniune de 450 de milioane de cetățeni?
Ei bine, iată Statele Unite blocate în privința sprijinirii Ucrainei, din cauza unor diviziuni politice amare. Și care se vor amplifica în anul electoral.
Și iată Uniunea Europeană dând un semnal politic răspicat către Moscova: Ucraina și Republica Moldova sunt parte a familiei noastre. UE a luat decizia fără a ști, pe termen scurt, dacă partenerul american va debloca ajutorul pentru Kiev.
Și fără a ști, pe termen mediu, dacă nu cumva America va întoarce spatele Europei, cu Donald Trump la putere. Europa a luat opțiunea de a se opune singură Rusiei, dacă va fi cazul. Încă o dovadă de curaj și maturitate.
Este o reconfirmare a valorilor. În deschiderea reuniunii de la Bruxelles, președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a adresat, prin videoconferință, celor 27 de lideri europeni – Viktor Orban se afla încă acolo.
El le-a reamintit participanților că acum 10 ani, ucrainenii au ieșit să protesteze sub drapelul european cu cele douăsprezece stele aurii. Era un apel la solidaritate – una dintre valorile de bază ale Europei și care amenința să fie abandonată, sub șantajul premierului ungar Viktor Orban.
O deraiere a summitului ar fi fost un semnal devastator pentru Kiev și Chișinău, pe care propaganda rusă l-ar fi speculat imediat. Le-ar fi spus ucrainenilor și moldovenilor că nu sunt doriți, că Europa îi amăgește și că vorbele frumoase n-au, de fapt, nicio valoare. Ei bine, UE a arătat că știe să răspundă aspirațiilor.
Este o cotitură în relația cu membrii „rebeli”. Într-un gest rarisim la nivel european - oricum, fără precedent în ultimele două decenii – premierul ungar Viktor Orban a părăsit reuniunea Consiliului, înainte de a se supune la vot deschiderea negocierilor cu Ucraina și Republica Moldova.
Astfel, unanimitatea a însemnat doar 26 de voturi. Ce anume l-a convins pe Viktor Orban să plece în loc să blocheze decizia? Poate, faptul că s-a trezit singur, nici măcar Fico și Nehammer, de la care, poate, avea așteptări, nu l-au urmat. Polonia o pierduse demult de aliat. Poate că a fost și o chestiune de bani, din moment ce Consiliul și Comisia tocmai îi deblocaseră 10 miliarde din banii europeni. Pentru unii ar fi o dovadă că șantajul ungar funcționează.
Nici vorbă. De fapt, lui Orban i s-a permis accesul la mai puțin de jumătate din banii care oricum i se cuveneau țării sale – și asta, după doi ani de blocaj. Poate fi orice, dar nu o dovadă de geniu strategic.
Orban a primit acces la10 miliarde din banii săi în timp ce continuă să piardă mai bine de 11. Iar adevărata semnificație a momentului este că europenii au dovedit ceva ce nu părea posibil: că au instrumente pentru a lua decizii, chiar și atunci când un membru recurge la șantaj.
Iar aceasta este o schimbare fundamentală.
