Mă sună cineva miercuri noaptea: „Nu te uiți la Antenă?”
„Niciodată”, zic. „De ce?”
„Te atacă pentru interviul cu Hodor”, îmi explică interlocutorul.
„Adică?”, întreb, ușor nedumerit.
„Cică sunteți puși de actuala putere să-l executați pe Patriarh pentru declarația de marți!”
„Bine, dar noi am înregistrat interviul luni după-amiază”, îi spun...
Așa că mă apuc să rememorez cronologia faptelor:
Joi, 22 octombrie. Istoricul Mădălin Hodor anunță, pe Facebook, că a câștigat definitiv procesul cu Ion Cristoiu – acuzat că a fost sursă a Securității, cu numele de cod „Coroiu”. Proces declanșat de „maestrul găinilor care nasc pui vii” în urma unui articol publicat de revista Newsweek România.
Tot joi, 22 octombrie, după ora 19.00. Îl felicit pe Mădălin Hodor pentru victoria în justiție și îl invit să înregistrăm marți după-amiază un interviu despre asta, dar și despre alte teme privind arhivele fostei Securități.
Vineri, 23 octombrie, după ora 16.00. Îi scriu din nou lui Mădălin Hodor și îl rog să devansăm interviul pentru luni după-amiază, întrucât echipa de filmare este ocupată în ziua următoare. Zis și făcut.
Luni, 26 octombrie, ora 13.00. Înregistrăm interviul în care, la un moment dat, îl întreb pe Mădălin Hodor și despre dosarul Patriarhului Daniel, distrus în decembrie 1989. Istoricul afirmă că este foarte posibil să mai existe o copie a dosarului, care să nu fi fost predată încă la CNSAS.
Marți, 27 octombrie, ora 12.00. Agențiile de știri încep să difuzeze declarația dată în aceeași zi de Prea Fericitul Daniel, cu prilejul sărbătorii Cuviosului Dimitrie cel Nou. Declarație în care înaltul prelat face o aluzie la ce se întâmplă cu pelerinajele în timpul pandemiei, spunând că și regimul comunist ar fi căzut pentru că ar fi interzis închinarea la moaște. Știrea este preluată imediat de toată presa, inclusiv de newsweek.ro.
Tot marți, 27 octombrie, ora 18,00. Interviul cu Mădălin Hodor este difuzat pe newsweek.ro și pe Facebook. Istoricul face mai multe dezvăluiri fulminante: despre scandalul listelor pe care le-a publicat, despre dosarele încă nepredate de SRI și, mai cu seamă, de SIE, despre arhiva fostei unități anti-KGB, aflată azi la... Jandarmeria Română. Despre Patriarh amintește în treacăt, la întrebarea mea.
Acestea sunt faptele.
Carevasăzică, după părerea anteniștilor, ne-am gândit să-l „executăm” pe Prea Fericitul Daniel cu mult înainte ca el să fi rostit aluzia cu regimul și moaștele.
Evident, nici eu, nici Mădălin Hodor n-aveam de unde să știm ce va spune Patriarhul a doua zi.
Dar faptele n-au nicio relevanță pentru trompetiștii lui Dan Voiculescu. În frunte cu pastorul adventist Gîdea, îngrijorat brusc de „atacurile” la adresa Bisericii Ortodoxe Române.
Apropos, vă dați seama cine vorbește despre manipularea arhivelor Securității? Simbriașii unui turnător ordinar, care nu s-a dat în lături să-și toarne propria familie!
De la Ciuvică Frunte Mică sau de la bișnițarul de presă Andronic – cel din urmă, turnător pe rit nou, conform foștilor lui șefi – n-aveam nicio pretenție. Ei sunt convinși că toate redacțiile funcționează după metodele lor. Și anume, bani la pungă sau ordin pe subunitate.
Pentru noi, cei care continuăm să credem în necesitatea deconspirării colaboratorilor Securității, este mai puțin important de ce parte a baricadei se află ei azi. Publicul are tot dreptul să știe dacă Patriarhul Daniel, guvernatorul Isărescu, fostul președinte Băsescu, academicianul Pop sau alte personaje de frunte au colaborat cu poliția politică înainte de 1989.
Datoria jurnalistului, ca și a istoricului, nu e să-i judece, ci doar să scoată adevărul la iveală. Judecata rămâne a oamenilor sau a Celui de Sus.
