Sporuri contra naturii: să nu divulgi secrete de serviciu, să nu pleci din oraș, să răspunzi la apel

DE Petre Bădică | Actualizat: 23.03.2021 - 14:56

Când vezi pentru ce se dau sporurile pentru condiții de muncă îți vine să fugi la dicționar să verifici dacă nu cumva, între timp, sensul unor termeni s-a schimbat.

SHARE

Din lunga serie de sporuri pentru condiții de muncă acordate în instituțiile publice din România am descoperit, azi, unele, absurde, dar pline de „tupeu”, în domeniul aviației.

Un director de la Autoritatea de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile primește, pe lângă salariu, 1.500 lei pe lună doar pentru a fi disponibil în cazul în care cade un avion (spor de consemn la domiciliu). Într-un an, dacă  nu cade niciun avion, directorul a încasat 18.000 lei fără să facă nimic. Și nu prea cad.

Șoferul primește sute de lei pe lună pentru același tip de spor. Nu poate directorul conduce singur mașina într-o noapte când s-ar impune prezența lui, intempestivă, la locul de muncă? De ce plătim și șoferul și directorul cu „spor de consemn la domiciliu” ? Pentru că se poate? Pentru că sunt banii poporului ?

Consemnat la domiciliu înseamnă că ești mereu gata de intervenții în cazul în care ești solicitat să o faci.  Cei consemnați vor trebui să aibă telefonul deschis și să revină, la nevoie, rapid la muncă. 

Contabilul de la aceeași Autoritate de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile primește „spor de siguranță aeronautică”? Ține de competențele sale să țină avioanele în aer ? În fișa postului? Și, chiar așa, de ce să îi oferi unui director sau unui șef de serviciu mii de lei pe lună ca recompensă pentru că menține „siguranța aeronautică”. Nu este jobul lui? Nu pentru asta ia salariu?

Citește Director de aviație: 5000 lei/lună din 6 sporuri și indemnizații. Bani din „consemn la domiciliu”

Plata sporurilor costă bugetul de stat 27 miliarde de lei, după cum a spus premierul. Majoritatea acestor sporuri sunt acordate pentru lucruri care țin de fișa postului celui angajat. Ele se dau oricui se nimerește prin instituțiile de stat.

De ce i se oferă mii de lei pe lună unui angajat de la Curtea de Conturi sau de Curtea Constituțională ca să păstreze secretele de serviciu (spor pentru „gestionarea datelor si informatiilor clasificate”)? Nu e de la sine înțeles că angajații nu trebuie să comunice soției ce spețe sau controale au pe rol sau la ce decizii se gândesc să dea a doua zi? Șoferul primește spor de confidențialitate. Îi e frică statului român că șefii de instituții se vor îmbăta și se vor confesa șoferilor care îi duc acasă ? Iar șoferii trebuie stimulați financiar să își țină gura.

Citește și: Dorneanu încasează 12.500 lei/lună din patru sporuri: oboseală, confidențialitate, praf și doctorat

Cum e posibil ca un IT-st de la Parchetul General să primească spor de confidențialitate consistent? Nu e de la sine înțeles că salariul său îi cumpără și tăcerea ?

În Senat și Camera Deputaților până și bucătarul capătă niște bani pentru muncă în condiții grele.

Citește și: Sporuri triplate în Parlament: secretar, de la 1.200 la 3.000 lei/lună; director, de la 770 la 2.300 

Peste toate aceste exemple, plutește întrebarea: chiar toți angajații din România aleg să își riște viața pentru câteva sute de lei la salariu (mii în cazul directorilor) acceptând să muncească în „condiții vătămătoare”, loviți de unde electromagnetice, în stres, „condiții grele”, ori „consemnați la domiciliu” ?

E o întrebare retorică.

 

Comentarii


© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.