Asta în timp ce, din păcate, viața bate filmul unor iluzii, tânăra Tetiana Kushnir, medic la Garda Națională din Ucraina, murind la Mariupol, în Azovstal, după ce anterior, cu 40 de zile înainte, soțul ei a fost ucis și în urma lor a rămas un copil, dus într-o zonă unde acum este în siguranță.
Colac peste pupăză, Putin a fost filmat singur, făcându-și semnul crucii - în biserica unde urma slujba de Sf. Paști ținută de Patriarhul Chiril I al Moscovei și al întregii Rusii, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, de la 1 februarie 2009 -, iar omologul său de la Kiev, la puțin timp distanță, primea pe șefii Departamentului de Stat și Departamentului Apărării din SUA.
De o parte se află un lider înverșunat, dornic să cucerească noi teritorii, dincolo de cele controlate acum de forța rusă de invazie în estul și sudul Ucrainei.
Citește și: VIDEO Cum arată superavionul rusesc de vânătoare făcut scrum de rachetele antiaeriene ucrainene
De cealaltă parte rămâne ofensiv un președinte a cărui armată are deja mai multe tancuri decât aceea rusă și începe să creadă într-o viitoare posibilă victorie, contra trupelor agresoare.
Asta și pentru că Slovacia a început să transfere tancuri T-72 în Ucraina, Statele Unite au început să furnizeze Ucrainei sisteme de lansare multiplă de rachete (MLRS) și lucrează cu alți aliați NATO, pentru a livra și mai multe sisteme de rachete, după cum a declarat subsecretarul de stat american pentru afaceri politice, Victoria Nuland, iar un grup mare de foști soldați israelieni a sosit pe tărâm ucrainean și luptă acum împotriva armatei ruse.
De altfel, în cadrul întâlnirii cu președintele ucrainean Zelenskyy, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken și secretarul american al apărării, Lloyd Austin au declarat că Statele Unite au aprobat o vânzare de 165 de milioane de dolari, pentru efortul de război al Ucrainei, împreună cu peste 300 de milioane de dolari, ca finanțare suplimentară.
Cert este că sprijinul militar vizibil pentru Ucraina și presiunea pusă, prin sancțiuni economice, asupra Rusiei indică o echilibrare a balanței confruntărilor militare între apărătorii ucraineni și invadatorii ruși.
Rusia nu a reușit să anihileze statul ucrainean, doar să îi ocupe, temporar, unele teritorii estice și sudice, concomitent bombardând infrastructura critică, din zonele unde doar aerian își face simțită prezența forța expediționară a Moscovei.
Distrugerea cu rachete rusești a unor porțiuni de căi ferate, a unor instalații feroviare in centrul și vestul Ucrainei, a unor depozite de combustibil, a unor depozite de arme și muniții, a unor cazărmi vizează mai degrabă moralul populației locale, decât afectarea logisticii armatei ucrainene.
Recenta numire a generalului Aleksandr Vladimirovich Dvornikov, la comanda forței expediționare rusești în Ucraina, nu a dus la succesele militare sperate de Kremlin.
Nu numai că nu a fost cucerit în totalitate orașul Mariupol, dar circa 20.000 de militari ruși pun presiune pe ultimii 2.000 de apărători ucraineni, mulți din aceștia fiind răniți, dar încă în stare să țină armele îndreptate spre invadatori.
Nu numai că Donbasul de vest rămâne apărat de echivalentul a patru divizii ucrainene, dar aportul de tancuri sosite din țări prietene Ucrainei, transformă defensiva în sensul pregătirii pentru contraatacuri eficiente.
Citește și: Surse militare: 28 de tancuri second-hand vor fi donate de România pentru a opri invazia lui Putin
Inițial evaluările occidentale indicau între 170.000 și 200.000 de militari ruși, în forța de invazie, dintre aceștia aproximativ douăzeci de mii au trecut Styxul, alții au fost retrași la refacere, în Rusia și Belarus, așa că acum generalul Dvornikov comandă doar în jur de șaptezeci de mii de combatanți, din diferite categorii forțe armate și din arme - în sensul de specialități - diferite.
Povestea cu timpul necesar regrupărilor de forțe rusești - despre care terți spuneau că ar fi avut nu știu ce succese minore - s-a evaporat și în teren luptele demonstrează antrenamentul militarilor ucraineni, care sunt dotați cu o tehnică de luptă modernă, rezistă spre disperarea atacatorilor, cei ce tot fac eroarea de a trimite generali în linia întâi, pentru a înțelege cum se poate să aibă de a face cu o defensivă extraordinară și atunci sunt lichidați de lunetiști ai Kievului, cu abilități deja recunoscute, prin numărul de înstelați ruși trimiși pe lumea cealaltă.
Rusia se împiedică în propria logistică, în timp ce Ucraina primește tancuri, artilerie și muniții corespunzătoare.
Mai este o cale de parcurs până la slăbirea Federației Ruse - proces sesizabil deja și prin nervozitatea președintelui Putin - și recunoașterea, în dezirabilul acord de pace a suveranității statului ucrainean, în condițiile în care Moscova nu a renunțat la pretenția acceptării peninsulei Crimeea ca parte a statalității ruse, nici la exigența recunoașterii independenței republicilor separatiste din Donbasul de Est, nici la dorința de a organiza referendumuri pe teritoriile controlate acum de trupele rusești în estul și sudul Ucrainei.
Semn bun: apărătorii orașului Mykolaiv rezistă. Și Odesa este încă un oraș liber, consecința fiind că anunțata afluire de trupe ruse spre Transnistria rămâne doar un enunț amenințător, însă unul fără o acoperire practică în teren.
Va fi o încetare a focului, decisă unilateral de Kremlin, înainte de 9 Mai 2022?...
Un armistițiu pare acum mai degrabă o exigență a Europei democrate, decât o posibilă realitate viitoare.
Cu teritorii parțial ocupate, dar cu un sprijin internațional evident, autoritățile de la Kiev au convingerea că - pe termen lung - se vor schimba condițiile de negociere cu emisarii Moscovei.
Kremlinul se iluzionează cu ocuparea coridorului terestru dintre Crimeea și separatiștii din răsăritul Donbasului, ceea ce înseamnă controlul litoralului nordic al Mării Azov, cu toate avantajele economice care decurg din această cucerire, dar ultimii apărători ai Mariupolului rezistă cu temeritate.
Pe Frontul de Est, mașinăria de război rusească acționează greoi, cu pierderi mari și gustul amar al înfrângerii de facto.
În fața sa sunt trupele ucrainene, care s-au dovedit nu numai bine instruite și dotate, de aliați, cu cele necesare războiului modern, dar și extrem de motivate ca să apere fiecare porțiune a Ucrainei asaltate de trupele de invazie.
O oprire a războiului acum ar coincide cu accelerarea numărătorii inverse, pentru rămânerea la putere a președintelui Vladimir Putin.
Nici racheta Satan, nici alte arme moderne scoase din jobenul propagandei imperiale de la Moscova nu pot stopa ireparabilul.
Rusia nu va mai fi ce a fost, nici ce visa echipa de la Kremlin, ci umbra unei aroganțe de tip țarist, a cărui inițiator este vizibil tot mai singur.
